Rol de poet

[Camelia Ardelean]

Atât de singuri și atât de triști

Nu am mai fost de mult pe astă lume.

În roluri de poeți avangardiști,

Primim în dar elogii doar postume.

 

Cuvintele ne sunt tot mai târzii,

Nici muza nu mai vrea să ne asculte,

Fugind, vânată de acei morți vii,

Captivi în gheara dogmelor oculte.

 

Mirajul gloriei s-a risipit,

Speranțele ni se preschimbă-n cioburi,

Un alizeu de gânduri ne-a umbrit

Dorința de-mpărați pe net sau bloguri.

 

Trăim un timp nebun, e de-nțeles,

Cu versuri triste, de-un parfum noptatic,

Ne-mpiedicăm, nu rar, de vreun eres,

Păstrând, candizi, un aer nou, dar static.

 

Ni-e viața colivie de cleștar

Sau, uneori, o temniță adâncă,

Și-ntr-ale scrisului n-avem habar

De slovele ce ne așteaptă încă…

 

[blaga valeriu-catalin]

adevar vorbesti!mult succes!

[Camelia Ardelean]

Mă bucur de rezonanță, Valeriu! Mulțumesc mult pentru urare și semn! Asemenea îți doresc și eu!

[Camelia Ardelean]

Vă mulțumesc, domnule Făgăraș, pentru popas și vot! Stimă,

[Mariana Dumitran]

Triste ..  insa adevarate versuri..  

""""Trăim un timp nebun, e de-nțeles,

Cu versuri triste, de-un parfum noptatic,

Ne-mpiedicăm, nu rar, de vreun eres,

Păstrând, candizi, un aer nou, dar static.""

Felicitari!! 

[Camelia Ardelean]

Mulțumesc mult, Mariana Dumitran! Cu drag,