Surprize, surprize....

[Aurel Conțu]

Beatrice Margărit se trezi pe la miezul nopţii incomodată de un corp ciudat care era întins alăturea de dânsa, la marginea patului, şi care scotea nişte zgomote stranii, imposibil de asemănat cu zgomotele obişnuite. Dacă la început se chircise de frică în colţul opus, sperând să fie doar o farsă a minţii, cu timpul descoperi că obiectul semăna mai curând cu o fiinţă de dimensiunea unui copil, ceea ce avu darul s-o mai liniştească. Nu-i era deloc clar cum ajunsese acolo, în patul ei, motiv pentru care îşi luase inima în dinţi şi, aplecându-se peste corpul acela, aprinse lumina. Corpul aparţinea unei mogâldeţe ciudate, cu pielea solzoasă, de culoarea smaraldului, având capul mare şi ochii imenşi, aşa cum mai văzuse doar în filmele S.F cu extratereştri.

      - Eu sunt  Quanki 1! desluşi din ochii arătării, care păreau să se fi conectat la   mintea ei. Am mai fost cu tine de câteva ori până acum, însă am preferat să nu ştii înainte de a părăsi Tera ! Quanki 1 te iubeşte ! Quanki 1 nu-ţi face rău ! Quanki 1vrea să te ia cu dânsul !

Cuvintele creaturii, în acest misterios dialog al minţilor, o învăluiesc inexorabil, o ameţesc ca o băutură alcoolică, consumată în exces, o eliberează de toate spaimele şi o împing în braţele lui cu o forţă greu de înfrânt.

- Doamne, Quanki 1, dar unde ţi-i p… ?!

Creatura scoase din piept ceva în genul unui oftat.

 - Quanki este deja în mintea ta ! Nu-ţi ajunge că Quanki este acolo ?

- Nu, iubitule, la noi pe Tera chestia asta cu „intratul”în minte se numeşte onanism . Dragoste înseamnă să cobori mai jos !