Suflet străin şi firea o nebună

[Cristian Pop]

Eram doar eu sub bolţi.
Nimic nu se vedea,
aproape nici o stea!
Doar umbre trase-n dălţi,
cu norii uzi şi mulţi
cerul se-acoperea...
În ploaie să tot stai sa-asculţi
pe treapta templului Artemis
în noaptea umbrelor de timp,
în portul viselor să fi admis
spre virtualul vechi promis.
Ciudate-nchipuiri nocturne
legau pe chipul orelor diurne
fantasme-mprietenite cu himere,
cu gânduri prinse-n baionete
deconspirau pacturi secrete,
mai vechi şi tăinuite alianţe
făcute-n inimă, suflet şi minte.
Parcă aud şi vocea vechilor poeţi,
le-aud venind încet din cer...
îmi aminteşte de-o legendă,
o fi chiar odiseea lui Homer?
Înaintam cu luntrea veche
pe râul trist al Raiului,
eram simplu cautător al Graalului...
Se-aude o uşă-n poarta apusului;
oprisem între călătorie şi popas.
Prin garduri vedeam câinii iadului,
glasuri obraznice în minte
mă împingeau într-un impas
apoi...
dintr-o dată se-aud romanţe,
era...praf mult, amurg, căruţe,
drum de ţară cu femei vorbăreţe,
case vesele, vinul era destul...

...
Şi rătăcesc cu Aghiuţă împreună,
străin îmi este sufletul
şi firea omenească o nebună.

[Mariana Dumitran]

un popas placut sufletului meu...   felicitari!!

 Parcă aud şi vocea vechilor poeţi,
le-aud venind încet din cer...
îmi aminteşte de-o legendă,
o fi chiar odiseea lui Homer?

[Cristian Pop]

             Mariana...mulţumesc de popasul tău printre versurile mele. Prea frumoase cuvintele tale!