în globul fin, ascuns între două tălpi

[Anne Marie Bejliu]

...paşii sunt număraţi...

evadez încet din scorbura timpului.

mă refugiez într-o palmă de frunză

şi-mi adun fărâmele de inimă, buimace de atâtea arderi inutile.

intuite unde, ating ţărmurile gândului...

risipit nisip, îmi intră în ochi de cuvinte

şi sternul,

îşi aprinde imaginile pe scenele secundelor trăite sau nu,

într-un timp poate pământean,

poate doar pumn închis al unui viitor incert.

 

sunt rugă şi rug deopotrivă.

daltă şi piatră mereu.

viaţă şi moarte în pumnii copilului de azur.

fărâmă de pâine

şi grâul necopt al aşteptărilor.

 

să fie nimicul, liniştea adâncurilor?

 

să fie oare tâmpla,

pragul dintre zvâcnet şi amorţire?

 

adorm cumva, cu greu,

pe o felie de pâine,

cu buza încă flămândă

în a primi tainul curăţeniei iubirii.

aştept.

 

o carte îmi surâde

din fila frumos editată de mâini de magi

şi ochi nevăzuţi,

în oglinzile înşirate la margini de răbdare...

 

pe faţa primului chip al filei,

două cifre adună în pumn un număr drag.

adunate cu grijă,

cifrele îmi reculeg destinul într-un bob de rouă...

 

doi şi şapte, şapte şi doi...

 

cartea a căzut. s-a deschis în irişii mei.

 

primesc taina răsuflării cerului,

în inima inimilor fiinţei.

 

citesc...

 

"...Florile de crin şi de măceş trăiesc doar o zi, dar această zi e o eternitate când e petrecută în libertate."

"...Priviţi pârâul şi ascultaţi-i muzica. El va căuta veşnic marea şi, cu toate că această căutare ar putea dura o veşnicie, el îi cântă farmecul în fiecare zi, din zori până în noapte."

- Iisus, Fiul Omului - Kahlil Gibran (pagina 72)

[Anne Marie Bejliu]

Mulţumesc din inimă. Adina!