M-ai învăța să-mi închid ochii deodată?

[Anabella Cotovanu]

Îmi  închid ochii în fiecare dimineață la fel

pe stângul, apoi pe dreptul.

Ascult în fiecare dimineață răcoarea

și  zâmbesc în fiercare dimineață

sarcastic și egoist.

Îmi  închid ochii în fiecare seară la fel

pe dreptul, apoi pe stângul,

ascult în fiecare seară răcoarea

și mă gândesc la cei păcăliți

de zâmbetul fals și egoist.

 

Mă tot gândesc:

Când  mă voi îndrăgosti și eu

de un zâmbet ca al meu?

Când voi putea închide ochii

pe aripile mari ale unui înger?

M-ar lăsa să-i număr clipele

în care i-ași atinge Raiul?

Aș deveni o floare parazită?

Poate din cauza lui aș iubi cerul,

poate...

 

Oare aș ști să iubesc?

Sau oare m-aș lăsa iubită?

Dacă te-aș iubi

m-ai învăța să zâmbesc pur?

M-ai  învăța să-mi deschid ochii deodată? 

M-ai  învăța să ascult căldura?

Dar oare aș știi să iubesc?

 

Am auzit că atunci când plângi

sufletul se duce-n Rai.

M-ai învăța să plâng?

[Anabella Cotovanu]

cred ca le voi afla pe toate...si voi avea si totul pt ca prin poezie creem un nou univers propiu prin care totul este ceea ce vrem noi sa fie, creem o realitate a carei limite este in mainile noastre:) asta cred eu:)