FANTASTICĂ

[Burde Victor]

                    

                        

 

                 Urcam un drumeag de pădure,

                 când luna în nori, s-a ascuns

                 şi umbra mea a pierit pe cărare,

                 zadarnic strigând-o - că n-a mai răspuns!                         

 

                 S-a lăsat brusc, o ceaţă adâncă                 

                 şi nu mai ştiam unde-i drumul acum,               

                 Rătăceam într-o altfel de lume,

                 cu cer - fără cer şi păsări albastre de fum,

                 în care timpul, bifând nişte nume,

                 cumpăra zile şi vindea  înţelepciune!

                                                                                                                                     

                 M-am regăsit într-un târziu, bătrân,

                 Pe trupul meu o toamnă cu frunze ningea                               

                 Şi lângă anii mei - uscate brazde de fân,                               

                 Neputincioasă, umbra de-aseară plângea,                           

 

                 Era copilăria mea!…