Eu nu voi vorbi despre Eminescu

[Calotescu Tudor Gheorghe]

Eu nu voi vorbi despre Eminescu...

sunt atâţia ce vor face asta fără nimic altceva decât o anumită deferenţă sau o umilă inerţie ideatică legată de această zi în care sărbătorim naşterea voievodului limbii române ( crăciunul literaturii române) .

 În aceste clipe sufletul meu se adânceşte şi se lasă pătruns de muzica poeziei lui. Aşa că eu îl voi cânta, cum mă voi pricepe, cum un lăutar ce iubeşte muzica fără a cunoaşte notele decât din şoaptele păsărelelor.

 Ştiu că eu cânt la fel de bine cum dansa Socrate şi mă aştept la oprobiul cetăţii.

Asta nu mă împiedică să-l transform în lacrimă şi să-l  port în ochi. În felul acesta împart din tristeţea lui obrazului meu. Aş vrea să vă pot spune cum trăieşte inima lui în inima mea dar aţi crede că exagerez sau ar părea ceva banal şi cumva neverificabil. Nu ştiu să-l mărturisesc prin cuvinte şi de aceea încerc să o fac în alt fel însă Dumnezeu a vrut ca eu să nu pot face asta în nici un fel...mi-a dat voie să-l iubesc şi să nu-l cuprind, mi-a permis să-i pătrund geniul şi mi-a luat bucuria de a-l împărţii.

 Eu nu voi vorbi despre poet, nu voi cânta decât iubirea lui de ideal şi asta precum un om ce nu poate căuta dincolo de banal decât prin vis aşa că eu îl voi visa ca pe o stea...la steaua lui mă voi ruga să-mi astâmpăre dorul şi lumină să-mi dea.

 Eu ştiu că fiecare notă ce o înalţ e sortită vântului. Aşa că îl voi cânta în gând

şi în inimă îl voi purta în aşa fel încât să-l pot dărui prin îmbrăţişare.

La asta mă pricep cât de cât.

De azi nu voi mai vorbi despre Eminescu...vă voi îmbrăţişa!

[Petru Făgăraş]

Dupa mica ironie de la inceput, cuvintele urca spre stele!...Felicitari!

[Calotescu Tudor Gheorghe]

Mulţumesc, domnule Petre...eu vă felicit pentru frumoasele şi sensibilele voastre iniţiative litera-culturale.