e seară

[Anne Marie Bejliu]

am pregătit biberonul secundelor stupide în speranţa că vor adormi cuminţi fără ca mintea să-mi triumfe

deasupra trăirilor curate 

aştept un şarpe undeva, în colţul din stânga al camerei, să-mi şoptească prietenia lui simplă, 

să-mi povestească despre piatra lunii în care nimicul a uitat să mai intre sau poate 

locurile au fost ocupate de multă vreme de bucuria purităţii din fiecare noţiune a inimii. 

noţiunile minţii am înţeles că sunt mult prea legate de pământ şi acum, cu atât mai mult s-au umplut de

noroiul unei lumi înguste. 

îmi aştept şarpele alb al firii să-mi împace gândul şi pulsul. 

voi lua la plimbare totul. chiar şi pe mine. 

pe aleile parcului încercărilor, o bancă mă aşteaptă. 

o mână de verde îmi mângâie fruntea obosită în încruntări inutile, spunându-mi încet 

că mă iubeşte. 

o cred. încerc bucuria flămândului când primeşte azima între degetele tremurânde. 

asta ştiu că voi primi. primesc. 

în rugă îmi aştern gândul şi inima şi sufletul 

împlinind un ritual liber al celor ce ştiu că a arde după moartea trupului înseamnă libertate. 

şi ard.

[Anne Marie Bejliu]

Mulţumesc din inimă pentru comentariu. Sunt în căutări. Uneori revin la stilul, să-i spun mai vechi, alteori scriu aşa. Depinde foarte mult de starea în care mă aflu în momentul aşternerii textelor.

Cu respect, Anne Marie