Condor

[Calinescu Maria]

Deşi mai simt în jurul meu tăcere

şi dulci cuvinte

mor pe-un rug de dor,

Eu ştiu c-a ta iubire

ce fosta-mi mângâiere,

n-a fost doar o părere

nici când ea nu va piere.

Oricât aş căuta un mal să-ngrop durerea,

s-ascund azi soarta-mpodobită-n spini,

nu pot să dau decât filă cu cu filă

a vieţii calendar,

să mă opresc pe-o filă-ngălbenită

să-nchid acum cetatea

din neguri zămislită,

fără să am habar.

Nu vreau să zbor spre-a vieţii ţintă,

Ca un condor în zborul în derivă,

Eu vreau o ţintă nouă

şi-o inimă de Zeu

Înalţ umila-mi rugă,

 către Dumnezeu,

să-mi deie –n inimă culoare,

şuviţe de senin în tâmple,

Iar sufletul cu-arome de tăceri să-mi umple,

Condor cu ţintă fixă să fiu în zbor mereu,

peste câmpii cu maci să zbor ,

inima strige aievea

ce-ascunde-n tolba sa.

Vreau zborul de condor

să fie zborul meu,

dorinţa mea de viaţă s-o-audă Dumnezeu,

şi tot de voi primi, le voi închide-n dată

Să fiu … condor

 Eu, viaţa toată.