Când vine seara?

[Mihaela Moşneanu]

Mă-ntreb când are de gând să vină seara

chiar dacă ştiu că vine ca de-obicei

la ora ei prestabilită de fusul orar

ce are un tupeu teribil când îndrăzneşte

să-i mai dea timpului câte-un brânci

la încrucişarea dintre echinocţii.

Draga mea dragă!

Abia aştept să vină

pentru a ne aduce împreună

s-ascultăm din strălucirea stelelor

cântul luminii de noapte

când din dulceaţa îmbrăţişărilor

se preling lin de pe palme mângâierile

pe trupurile noastre

în timp ce un colţ de lună

se-ntrezăreşte şi le face cu ochiul

fiind mândră că ea

este martorul ocular fără precedent

la fericirea noastră.

Apoi râsul şi bucuriile noastre

vor exploda până-n spaţiul îndepărtat

să fie văzute şi auzite până şi de asteroizii

lui Marte şi al lui Jupiter

în clipa în care ne vom gândi

să vizionăm nişte filme

deşi ştiu că ne vom decide greu

asupra filmelor pe care le-am dori.

Şi inconstanţa noastră va tărăgăna mult

tot căutând printre CD-uri

că dorinţa mângâierilor va reveni

în căuşul palmelor încă o dată şi încă o dată

şi vom abandona filmele făcute de regizorii mari

ai cinematografiei americane sau universale

pentru a ne regiza propriul nostru film

ce va fi vizionat în direct de toţi aştrii cerului.

Iubito

ştii cumva cum am putea face

să vină seara mai repede?

Mihaela Moşneanu