Ascunde-mă în galaxii secrete

[Calinescu Maria]

Îţi cer adresa ta din ceruri, pentru o secundă

s-ajung până la tine,

Drumul meu lumina îl inundă,

de la stele vine.

 

În dar ţi-aduc mirosul pădurilor de fagi,

susurul izvoarelor ce dorm,

Pe buze îţi aduc dulceaţa ce-o găseai în fragi

a mele doruri toate, ce-s de om.

 

N-am să te-ntreb când trebuie să plec,

şederea când expiră?

Ascunde-mă în galaxiile secrete, o noapte să petrec

să-mi simţi parfumul de zambilă.

 

De trec de miezul nopţii, de fix poate un pic

nu mă striga, acolo eu n-am nume,

Tu dă-mi un semn de neuitare cât de mic

să pot,

 să înţeleg ce cruce port în lume.

 

 

De voi uita să plec şi se ivesc iar zorii,

le-oi decupa cu patimă culorile,

Manunchi multicolor s-amestec cu fiorii,

voi face voaluri

din iubirea ce nu moare

s-acopăr

zorile.

 

Pe coama nopţii,

în lumea mea mă voi întoarce,

Trecând prin intersecţii grele pe drumurile sorţii,

rămân ecoul tău

nu am ce face,

Mă-ntorc în lumea mea, oceanul de mărgean

cu dorul meu ce zace,

                                                 

                                                                    Trec pe acelaşi drum ce numai noi mergeam,

să pot vorbi cu versul meu

ce nu mai vrea,

 a tace.

 

[Calinescu Maria]

multam Sofi ai ramas aceeasi...cu drag Maria