versuri de dimineaţă

noaptea se topeşte-n ceaţă

pun ibricul, fac cafeaua

iată, înc-o dimineaţă

îmi sărută-n geam perdeaua.

străzile sunt vătuite

iar pe drum nu e mişcare

două umbre rătăcite

calcă neaua în picioare.

poate se grăbesc s-ajungă

la lucru ori chiar acasă

drumu-i greu, calea e lungă,

iar vremea este geroasă.

beau cafeaua aromată

savurând al ei parfum

apoi mă îmbrac îndată

şi pornesc…

Ieri, așa, în fapt de seară,
a sosit un zvon cum că
cu alai mare pe luncă
cu-a ei rochie de flori
va să vină calda vara.

crângul răsună din nou
de-al păsărilor ciripit
iar cucii ca un ecou
singuratici numele
își strigă neobosit.

grădinile râd în soare
iar cireșele prin pomi
par că prind încet culoare
așteptând micii ștrengari
să năvale postomol.

am strivit zâmbetul pe buze

şi lacrim-am descătuşat

da, am primit grele acuze

care grozav m-au întristat .

mi-ai spus că nu mai şti să zbori

că să mai crezi în el ţi-e greu,

că dorul nu mai este dor,

de vină, sigur, sunt tot eu .

acuma stau şi cuget eu

şi răsfoiesc în viaţa mea

îmi spun că mi-este tare greu

ca să găsesc unde-i greşeala .

singur de ce sunt vinovat,

e că nu am putut deloc

să te învăţ…

doar o strângere de mână,
surâsul ei ameţitor,
ochii mari sub clar de lună
şi un glas tulburător.

străzile erau topite
în lumini de lampadare
siluetele grăbite
treceau iute, cu pas mare.

sunt doar eu şi-al ei parfum,
glasul ei îmi sună-n minte,
păşind maşinal pe drum
simt sărutul ei fierbinte .

nu mă-ntreb pe unde este
s-o revăd, oh, cât aştept!
pân-atunci, e doar poveste
şi visul unui poet.

erai mai mult decât
o adiere de vânt prin păr,
mai mult decât un val
ce se sparge de mal,
erai urma paşilor mei pe pământ,
erai gândul meu de mulţumire
ce se înălţa spre cerul infinit,
erai ceea ce pot să spun că am iubit
cu adevărat.

acum eşti cuvântul meu
sculptat pe cerul înstelat,
cuvânt ce l-am rostit neîncetat
de când zâmbetul tău cald
s-a înfipt în sufletul meu
şi nu a mai plecat.

aş vrea să fi fost pom mai înainte de toate

aş vrea să fi fost pasăre în zbor sau poate

aş vrea să fi fost vânt prin frunzele

pomilor, să zbor mai iute decât clipele

în care nu am apucat sa fiu

şi am rămas cu sufletul pustiu.

aş vrea să fi fost copita unei căprioare

aş vrea să fi fost floare de colț scăldată-n soare

sau ochi de vultur rotind pe cer

dar sunt numai un suflet stingher.

aş vrea să fi fost doar un delfin tare jucăuș

aş…

ne-am întâlnit la colț de stradă
fulgi reci din cer stăteau să cadă
şi-n lumina de la felinar
părea că-n păru-i ghiocei răsar.

privirea-i în suflet mi s-a-nfipt
şi-am rămas pe loc la ea privind
cum silueta-n noapte, lungă
acasă se grăbea s-ajungă.

şi astăzi o aştept să vină
pe strada mea acea străină
sub lumina de la felinar
aştept s-apară, dar e-n zadar.

mi-eşti dragă ca o zi de primăvară,
frumoasa mea cu ochi de căprioară,
în păr cu flori de liliac albastre
ce îmi înalţă sufletul la astre.

mi-eşti dragă ca o zi de primăvară
când al tău zâmbet uşor mă-nfioară,
când de ruşine frumoşii-ţi obrăjori
lesne poţi să-i compari cu doi bujori.

Albe flori de liliac

sus pe gard sunt înșirate

şi se-aude dinspre lac

țipând neamul lui Oac-oac.

Înfoindu-se în pene

se tot plimbă-aşa alene

un curcan cu ciocul roş

privind mândru spre cocoş.

Golaşe sau împănate

găinile stau cu toate

pe grămada de gunoi

de sub nişte meri altoi.

Sus pe cer îi tot dă roată

o coţofana moţată

oul căutând. Şi-ndată

coboară ca o săgeată.

E atâta gălăgie

între păsări, e…

te rog, nu-ţi fie teamă,

nu îţi pleca privirea

tăcerea mea te cheamă,

să îmi aduci iubirea!

mă doare şi pe mine

ştiu că nu vrei să crezi

dar cred că e mai bine

durerea să nu-mi vezi

o să-nţelegi tu, oare

câtă amărăciune

o vorbă la-ntâmplare,

în suflet poate-a-ţi pune?

e lumea-ţi prea frumoasă

- ori nu o pot percepe -

aşa că tu mă lasă

povestea a-mi începe.

Călătorit-am multe

zile şi multe nopţi,…

se aude-n depărtare
dulce și blândă chemare
amintind la mari și mici
sărbătorile-s aici.

*

colo bradu-mpodobit e
se-aud vesele colinde
și răsun-așa zglobii
râsetele de copii.

*

vitrinele-s luminate
de cadouri încărcate
cunoscutul Ho-Ho-Ho
răsună ca un ecou.

doar o strângere de mână,

surâsul ei amețitor,

ochii mari sub clar de luna

și un glas tulburător.

*

străzile erau topite

în lumini de lampadare

siluetele grăbite

treceau iute, cu pas mare.

*

sunt doar eu și-al ei parfum,

glasul ei îmi sună-n minte,

pășind mașinal pe drum

simt sărutul ei fierbinte .

*

nu mă-ntreb pe unde este

s-o revăd, oh, cât aștept!

pân-atunci, e doar poveste…

nu te întreb unde îmi eşti
aştept să-mi dai tu de veste
atât de tare îmi lipseşti
şi-atât de dor îmi este.

*

nu vreau să te mai rătăcesc
prin vise fără niciun rost.
atâta ştiu că te iubesc,
n-o să mai fie cum a fost.

*

adio eu îţi spun acum
îmi iau bagajul şi-am plecat
rătăcitor pe-al vieţii drum
sufletul mi-este-mpovărat.

am aflat că-n astă seară
negreșit o să apară
încărcat de jucării
și dulciuri pentru copii.

*

ghetele am pregătit,
le-am spălat și lustruit;
sincer vă mărturisesc
pe Moșul am sa-l pândesc.

*

nu știu cum are sa vină:
pe geam - raza de lumină -
pe ușă sau chiar pe horn
diseară n-o să am somn .

priveşte în ochii lui

şi ai să vezi zâmbete de copii

şi lacrimi de bărbaţi-eroi

care nu ştiu să perceapă moartea altora

în timp ce şi-o asumă pe a lor

cu atâta seninătate.

*

priveşte în sufletul lor

şi vei vedea toate primăverile

pe care le aşteaptă cu stoicism

şi Crăciunurile departe de ai săi.

*

ascultă-i tăcerea şi scrâşnetul din dinţi

când mâna se-ncleştează pe fierul morţii

sau când bocancul lui în marş de…

este un cântec de moarte
în care îşi cântă toată iubirea
şi amărăciunea trăită într-o clipă de nemurire
scursă în clepsidra vieţii,
lacrimă cu lacrimă, zâmbet cu zâmbet,
cu fiecare frunză căzută din copac
sau fulg cazut din cer,
cu fiecare ghiocel, ori zbor de rândunele,
cu fiecare rază a soarelui de vară.

*

e cel mai fumos cântec şi mai îndurerat
de Dumnezeu lăsat
nouă ca să învăţăm
cum să ne cântăm viaţa.

bătăile inimii sale
sunt sunete de tobe,
bătăile inimii mele
sunt sunete de contrabas
și toate într-un glas
vor să aprobe
iubirea ce-mpreună am cântat .

ai venit și ai aprins
lumina în sufletul meu
lumină pe care doar bunul Dumnezeu
într-o bună zi o va stinge ca-n vis .

*

atunci voi bâjbâi nesigur speriat precis
căutând lumina sufletului tău închis
și voi striga numele tău
așa rătăcitor printre păreri de rău .

îți pune palma-n palma mea
fruntea pe umăru-mi ți-așează
și ascultându-mi inima
haide iubito și visează .

*

și-n pași de vals să ne-nvârtim
și să uitam de toate cele
și-n suflete sa ne primim
lumina de la stele .

iată că eu m-am mutat în altă dimensiune unde
nimeni nu poate pătrunde,
în care eu sunt adevărat,
iar tu ești doar un vis precis și complicat
și un mister de nepătruns.
unde mi te-ai ascuns
visul meu de fericire?

*

așa de dragă mi-ești copilă
și plin de dor e sufletul în mine
te strig în serile cu lună plină
și te-aștept să vii la mine .