acum nu vreau să plâng nu vreau ca să acuz
ci intre două stații de autobuz
sute de mii de gânduri din minte-am s-adun
pe-o coală-am să le pun.

*

vorbele frumoase și planuri de copii
pe care toți ceilalți le cam vedeau prostii
dar noi îndrăgostiți cu sufletul frumos
le luăm în serios .

*

toți cei care apoi or sa le citească
vor vrea ca să se recunoască.
și ca să pot s-alung îngrozitor blestem
eu înapoi te chem

mi-am pus pijamaua-ndungi
și m-am așezat la geam
ca să văd cum primii fulgi
se așează-ncet pe ram.

lângă mine, pișicher
-și el tot în pijama -
întins pe calorifer
își tot spală blănița .

când și când deschide-un ochi,
vrea să prind-așa din zbor,
să nu-i fie de deochi! ,
fulgii care cad ușor.

stelele se-aprind pe cer

și afară-i tot mai ger

se așează peste casă

albă cușmă grea și groasă .

*

prin nămeți abia înoată

veselă sprințară gloată

de copii înfruntând gerul

și cântând din suflet Lerul .

*

s-au oprit în fața curții

'nalții-n spate,-n față scurții

și-am ieșit și eu în tindă

să ascult a lor colindă .

*

ceat-aceasta îmi e dragă

și le-am dat pentru desagă

cum ni-i bunul obicei…

cineva cândva mi-a cerut
sufletul să-i împrumut.
i-am răspuns că-mi pare rău nespus
dar trupu-mi este din pământ,
sufletul din Duhul Sfânt.
mi-a rămas - din fericire –
numai marea mea iubire.

e înalt şi tare mândru-i,
împodobită-i haina lui
cu steluţe şi-ngeraşi
ici şi colo fluturaşi,
cu bomboane-n buzunare
lumini strălucitoare.

dacă n-aţi ghicit vă spun
este Bradul de Crăciun .

când a intrat în arenă
doamnele toate-au suspinat
acolo în gradenă
și-ndelung aplaudat.

*
frumos, înalt, subțire
așteaptă fără frică
să intre-n nemurire
și capa o ridică.

*
e gratie-n mișcare
în dansul lui cu moartea
așa de-amețitoare
îi e seninătatea .

*
el și-a înfipt copita
în colbul însângerat
și ei - omul și vita
aprig s-au confruntat .

Roi de fluturi albi coboară

Umplând aerul de seară.

*

Pomii sunt cu toţii-acuma

Albi ca bunul şi ca buna.

Şi de geamul aburit

Năsuc roşu s-a lipit.

*

Şi doi ochi privesc uimiţi

Fluturii neobosiţi

*

Coborând, cum valsează

şi pe câmp se-aşează.

*

Doi motănei cu fundă

Fac tumbe şi s-afundă

*

Urme-adânci în zăpadă

început-au să se vadă.

*

Şi bunul e la poartă

Înarmat cu o…

sună clopotu-nvechit,

toaca sună sacadat,

e duminică şi-n sat

toată lumea s-a trezit

*

gătite ca-n sărbătoare,

purtând straiul ăl mai bun,

trec bătrânele pe drum

şi făcându-şi cruce mare.

*

au plecat, bune creştine,

cum lăsatu-i din bătrâni,

cu vin, colivă şi pâini

la răposaţi să le-nchine.

*

lâng-o cruce înclinată,

în genunchi s-a aşezat

şi de plâns e scuturat

un moş cu…

Cu degetele strâmbe și încovoiate

copacii goi zgârie ceru-nsângerându-l

și se coboară peste case, hăt-departe

soarele palid peste câmp înnegurându-l.

*

un armăsar iarba uscată și prea rară

o rumegă mișcând ușor dintr-o ureche

copita-nfiptă-i în pământ. și de la moară

se-aude scârțâit de roată grea și veche.

*

și stelele pe cer par că sunt înghețate

din hornuri se înalță zeci de fumuri albe,

parcă sunt prinse într-un…

Ascultă-mi gândul ce te cheamă
purtând chipul tău angelic şi
sperând că într-o zi ai să vii
şi n-o să se mai teamă.

*

Înlănţuiţi în al iubirii vals
păşi-vom mână-n mână printre vremi.
atent voi fi la fiecare pas
şi n-o să-ţi dau motive să te temi.

Te-am visat cum mă ţineai de mână
şi ne plimbam pe razele de lună…
aşa frumos zâmbeai, a inimii stăpână,
şi-apoi ne-am sărutat de noapte bună.

*

Noi eram doar două stele căzătoare
ce-n drumul lor spre pământ s-au intersectat,
eu m-am aprins şi ars-am ca o torţă-ndat
iar tu rămas-ai sus, plutind nepăsătoare

atâta candoare,
lumină topită
în păr din soare,
geana arcuită,
buze-petale.
Si plelele căzându-ţi
pe umerele goale.

ce bine e să asculţi cum cade ploaia
când seara de toamnă iţi umple odaia
şi ceaiul din cană cu-aroma lui de tei
te-mbie ca să-l bei .

*

e cald în odaie, lumina-i confuză,
iar nucul din curte lipsit e de frunză,
citesc poeziile lui Hugo, Verlaine
ori schiţez vreun desen.

*

iubesc toamna asta aşa capricioasă,
chiar dacă nu pare aşa de frumoasă.

capul într-o parte întors ţi-este,
pe frunte-ţi cade-o şuviţă rebel,
angelic ţi-este chipul, ca-n poveste,
să-l dau la o parte, nu mă-ndur de el.

*

sub pleoapa închisă e-o lume întreagă
ce-o face să se zbată în dulce vis,
simt inima cum pieptul o să-mi spargă
şi eu, privind la tine, sunt foc nestins.

sufletul ne e frunză
purtata de vânt în zbor,
cuvânt strivit pe buză
și-amare lacrimi ce dor,
sufletul ne e fior.

*

uneori cuvântul ucide...
și nu mai lasă-n loc
decât un gust de aguride
sau ingrozitorul foc
ce mistuie .

în al camerei ungher,
supărat şi cam stingher,
aplecat aşa pe-o parte,
cu urechea jumătate,
şade Moş Martin.

*

să vă spun: încă de ieri,
după câteva păreri,
cu toţii s-au hotărât
cum că dânsu-ar fi urât
şi nemaidorit

*

numai frăţiorul mic,
care-a plâns mai mult un pic,
pe cei mari i-a îmbunat,
şi-ursuleţul l-au păstrat.
nu e minunat?

ce bine e să asculți cum cade ploaia
când seara de toamnă iți umple odaia
și ceaiul din cană cu-aroma lui de tei
te-mbie ca să-l bei .

e cald în odaie, lumina-i confuză,
iar nucul din curte lipsit e de frunză,
citesc poeziile lui Hugo, Verlaine
ori schițez vreun desen.

iubesc toamna asta așa capricioasă,
chiar dacă nu pare așa de frumoasă.