Un concediu ratat

[Vasilica Ilie]

Diana se hotărî cu greu să meargă singură în concediu. Prietena ei nu a putut să-şi ia concediu în aceeaşi perioadă ca să o însoţească, aşa că, la insistenţele acesteia îşi cumpără un bilet la mare, în staţiunea Neptun.

-          Nu am plecat niciodată singură! Mă simt atât de prost că nu sunt însoţită!

-          De ce trebuie să gândeşti aşa?spuse prietena ei. Sunt atâtea femei singure pe lumea asta care pleacă în diverse călătorii neînsoţite şi nu îşi mai fac atâtea probleme! Ei, haide, fruntea sus! Poate că ar fi un motiv să faci cunoştinţă cu cineva tot atât de singur ca tine!

-          Ştii foarte bine că eu nu mă las agăţată pe stradă, în mijloace de transport, în localuri...

-          Draga mea, nu se ştie în ce context de împrejurări se întâmplă: pe plajă, în apă, la masă.

Spera ca la hotel să fie repartizată în cameră cu o tânără, cu o vârstă apropiată de a ei, cu care putea merge la plajă, la masă, la plimbare.

Aşa s-a şi întâmplat. După ce a făcut cunoştinţă cu noua colegă de cameră, care era din Maramureş, şi-a aşezat lucrurile în dulap, apoi, au plecat împreună la masă şi la plajă.

Au găsit un loc pe plajă, aproape de malul mării, încât simţeau briza ca pe o mângâiere. Au stat pe plajă decât două ore ; doreau să facă şi un „tur” al staţiunii, să simtă şi  „freamătul” acesteia, nu numai al mării. Duşul făcut după ce au ajuns în camera hotelului le-au înviorat; plimbarea înainte de masă le-a făcut poftă de mâncare.

Masa de seară le-a plăcut foarte mult atât pentru gustul preparatelor dar mai ales că, în timpul cât au cinat au avut ca antren o formaţie de muzică uşoară, angajată de administraţia hotelului, încântându-i pe toţi cu acorduri frumoase. Cu această ocazie au aflat că aici se poate dansa după cină, existând şi un ring de dans. Au hotărât să rămână în continuare să se distreze. Nu au stat până la sfârşit dar s-au simţit minunat.

Înainte să plece de la masă, Diana s-a simţit privită de un bărbat care arăta foarte bine; înalt, bronzat - asta însemnând că avea câteva zile avans de plajă faţă de ele - cu ochii albaştri şi un zâmbet fermecător care îi dezvelea o dantură perfectă şi care stătea la o masă, singur, vis-a-vis de masa lor. Nu venise de mult timp, altfel, l-ar fi observat. A privit spre el. Bărbatul i-a zâmbit discret însă ea era pregătită să plece; nu i-a răspuns la zâmbet. S-a ridicat şi a plecat.

A doua zi, chipul bărbatului o însoţea peste tot, ca într-un vis: pe plajă, la masă, la plimbare,  pe faleză. Abia aştepta să vină seara să ia cina la restaurant!

Tot sejurul pe care l-a petrecut la mare,  indiferent că era micul dejun, prânzul sau cina, a stat la aceeaşi masă; se păstra acest obicei şi toată lumea îl respecta.

S-a aşezat la masă împreună cu colega ei de cameră. Vis-a-vis, masa era rezervată. I-a tresărit inima, crezând că este rezervată pentru altcineva decât pentru bărbatul care a privit-o insistent, cu o seară în urmă.

S-a terminat cina. Formaţia a început să cânte şi lumea să se îndrepte  spre ringul de dans. La masa rezervată s-au aşezat doi bărbaţi. Diana privi spre masă. Unul dintre ei era chiar bărbatul pe care îl aştepta cu nerăbdare. Îi întâlni privirea. Acesta îi zâmbi şi înclină din cap ca şi cum i-ar fi dat bineţe, apoi începu să se converseze cu bărbatul de lângă el. Diana nu i-a răspuns nici de data aceasta la flirt, s-a înhibat, pur si simplu, ca şi cum nu ar fi avut timp pentru acest lucru. Se concentră mai bine şi auzi convorbirea celor doi care se desfăşura în limba germană.

La un moment dat, bărbatul se ridică de la masă şi se îndreaptă spre masa lor.

-          Dansaţi? o întreabă pe colega ei.

-          Cu plăcere! spuse aceasta.

Diana a rămas uimită. Nu se aştepta la o asemenea întorsătură. Privi la cei doi care dansau şi conversau. Din ce în ce îi descoperea bărbatului noi trăsături frumoase ale fizicului. Şi-ar fi dorit să fie ea în locul colegei, să o ţină de mijloc şi să danseze împreună, blues. Se va întâmpla vreodată?

După un dans, bărbatul a condus-o la masă pe colega ei, i-a sărutat mâna şi s-a îndreptat spre masa lui.

-          Diana, tipul ăsta te place! M-a rugat să te întreb dacă eşti de acord să vină împreună cu prietenul lui, la masa noastră!

-          Şi de ce nu a spus asta înainte de a te invita la dans?

-          Păi, i-a fost jenă fiindcă el a vrut să flirteze cu tine şi tu nu i-ai raspuns!

Diana, radia de bucurie în sinea ei; era chiar fericită.

-          Spune-i că poate veni!

În timp ce ele discutau, bărbatul nu o scăpa din priviri. Şi avea de ce: era o tânără brunetă, cu păr lung, ochi căprui, o gură frumos conturată, îmbrăcată într-o rochie de vară, de culoarea roşie, din mătase naturală, cu breteluţe, strânsă în talia-i subţirică, cu un minijup decent, aşa cum îi stă bine unei fete cu bun simţ.

În momentul când ea se uită spre el, îi întâlni privirea cu o expresie, ca şi cum ar fi spus: „ei, ce zici, mă primeşti la masa ta?” Atunci ea îi răspunse din priviri şi aplecă un pic capul, ca şi cum ar fi spus:”da!”

După câteva minute, cei doi au venit la masa lor, s-au recomandat şi au cerut permisiunea să le ţină companie. Ele au fost de acord iar Lucas- ca aşa s-a recomandat bărbatul care o placea pe Diana-  le-a întrebat dacă doresc să servească ceva anume, că face el cinste.

Ele nu au dorit nimic însă el a comandat o sticlă de şampanie pentru sărbătorirea întâlnirii şi a cunoştinţei lor. Au urmat întrebări, răspunsuri, din ambele părţi. Aşa a aflat Diana că Lucas este de origine, neamţ, născut în România, în Banat, stabilit în Germania, la Frankfurt, că este un bărbat cultivat fiindcă în discuţiile lor au adus vorba despre literatură, pictură, avea cunoştinţe pentru că făcuse şcoala în România. Tot timpul a afişat un chip vesel, luminos, era o plăcere să-l asculţi şi să-l admiri cum vorbeşte fiindcă avea acel zâmbet care te fermeca, pur şi simplu.

Exista o atracţie între el şi Diana, amândoi simţeau lucrul acesta; privirile lor se întâlneau şi parcă vorbeau fără să deschidă gura.     

Formaţia cântă un vals. Lucas o invită la dans ca un adevarat gentlemen. Făcu o reverenţă şi spuse zâmbind: „îmi acordaţi un dans, domnişoară”?!

Diana îi dădu mâna şi acesta o conduse în mijlocul ringului. Erau primii care se încumetaseră să danseze vals. După care, au mai prins curaj şi alţii astfel, că, pe ring se aflau câteva perechi care se armonizau în acord cu muzica. După acest vals, Lucas nu i-a mai dat drumul. Au dansat în continuare; blues, rock, cea-cea,  twist...S-au simţit foarte bine.

-          Am constatat că îţi place mult să dansezi şi chiar îmi place cum dansezi! spuse zâmbind, Lucas, sărutându-i mâna, Dianei. 

-          Mulţumesc, Lucas, aşa este iar tu eşti un partener pe măsură! Şi mie îmi place cum dansezi!

-          Sunt atât de fericit cu tine, Diana, nu te-aş mai lăsa din braţe! Am o idee: vă invit pe amândouă la discotecă, la Rainbow, poate nu aveţi posibilitatea să mergeţi singure. Şi apoi, aici, la restaurant, programul se termină la orele 23,00, la discotecă, ţine toată noaptea!

-          Ştiu, am auzit, este o discotecă pe valută, acolo nu intră oricine, sinceră să fiu, aş merge dacă este de acord şi colega mea de cameră, dar numai pentru o oră, două. Nu prea îmi place să pierd nopţile.

-          Dar ai venit la mare să te distrezi, Diana,  nu să dormi! Ok, cum vrei tu!

Reveniţi la masă, Lucas a făcut propunerea.Toţi au fost de acord şi au pornit într-acolo. Diana intra pentru prima oară într-o astfel de discotecă. Mai fusese la balul bobocilor în Bucureşti, în regie, apoi, de câteva ori la arhitectură, in clubul A, sâmbăta şi duminica unde era o adevărată nebunie acolo.

În clubul A a fost martoră când au cântat formaţiile: Phoenix, Sideral, Sincron, Carusel, Sfinx, Semnal M, Mondial, Roşu şi Negru…

Acum, era curioasă cum este într-o asemenea discotecă. De la intrare a simţit acel aer “străin”. Se vorbea în franceză, engleză, germană, cehă, etc.

Era semiîntuneric. Se vedea jocul de culori de la orga de lumini care lumina ringul de dans. La pupitru se afla un tânăr DJ care se ocupa cu muzica şi care mai spunea câte o glumă din când în când, în limba engleză. Împrejurul ringului se aflau mese şi scaune. Pe fiecare masă ardea câte o lumânare înglobată într-un vas translucid ceea ce făcea, ca atunci când intrai, să-ţi dea o impresie romantică.

Lucas a găsit o masă liberă şi s-au aşezat cu toţii. A comandat câte un cocktail pentru fiecare, din fructe exotice, ceva ce Diana nu mai băuse până atunci. Au mers la dans iar de vorbit au vorbit foarte puţin. Totul era să vorbeşti în şoaptă, la ureche; din cauza muzicii prea  puternice, nu auzeai ce vorbeşte cel de lângă tine.

Au stat aproximativ două ore aşa cum hotărâse Diana. Lucas le-a condus pe Diana şi colega ei spre hotelul unde erau cazate iar prietenul lui si-a luat la revedere de la ei şi s-a îndreptat spre hotelul unde locuia. 

Era o noapte aidoma nopţilor albe din iunie de la Sankt Petersburg; cerul era senin şi plin de stele iar luminile de pe străzi erau toate aprinse. Ieşiseră de la semiîntuneric la lumină, de la zgomotul muzicii la linişte, aşa că, noaptea aceasta li s-au părut o noapte de vis. Au mers ţinându-se de mână până la hotelul unde era cazată Diana, care nu era aşa departe. Hotelul era împrejmuit de un mic părculeţ cu arbuşti exotici şi foarte mulţi trandafiri.

Colega Dianei i-a lăsat singuri şi a mers în cameră. Aceştia s-au aşezat pe o bancă.

-          Îmi place foarte mult de tine, Diana! I-a luat mâinile şi i le-a sărutat şi a  început să o mângâie pe păr.

-          Şi mie îmi placi! Dar ce păcat că suntem aşa departe, unul de celălalt!

-          Diana, te rog să mă asculţi ce îţi voi spune dar nu vreau să fiu condamnat pentru asta! Voi fi foarte sincer cu tine!

Diana îl privi în faţă, curioasă.

-          Te ascult, Lucas!

-          Offf! Îmi este atât de greu! Să nu ai nicio îndoială; te-am plăcut mult şi nu aş fi vrut ca întâlnirea noastră să-ţi lase un gust amar sau să mă consideri un laş dacă mâine seară nu m-ai fi văzut la restaurant. Cât am stat împreună, în seara aceasta, mi-am dat seama ce fel de fată eşti. Mâine voi pleca în deltă două zile cu soţia şi nişte prieteni. Dacă vrei să ne mai întâlnim la întoarcerea mea, mi-ar face plăcere!

Diana a înmărmurit. I se păru că tot cerul a căzut peste ea; că nori grei, de plumb i-a atins moalele capului şi, în loc de stele luminoase, vede stele verzi.

-          Eşti însurat? Şi soţia ta de ce nu este cu tine?  reuşi ea să îngâime.

-          Ea nu poate merge de doi ani. Este într-un scaun cu rotile. A avut un accident grav de maşină. Venim în fiecare an în România, pe litoral. Am ajuns la o convenţie; să ne păstrăm mariajul deocamdată, dar să am libertate în toate privinţele!

-          O, Doamne, ce situaţie delicată! O mai iubeşti? reuşi Diana să articuleze cuvintele.

-          Am iubit-o foarte mult. Ne-am căsătorit din dragoste. Acum este mai mult milă şi devotament.

-          Îmi pare atât de rău pentru tine, Lucas! Eşti un bărbat care merită atenţie, un adevărat gentlemen dar nu mai pot să mă întâlnesc cu tine! Am nişte principii de viaţă pe care le respect, nu le pot trăda! Din partea mea îţi doresc numai bine!

-          Şi tu eşti o fiinţă minunată, ai tot respectul meu! spuse Lucas, sărutându-i mânile.

Să nu te gândeşti că aş fi avut intenţii rele! M-am simţit foarte bine în compania ta şi mi-a făcut plăcere să petrec clipe frumoase alături de tine.

Diana îi ură călătorie plăcută şi se despărţi de Lucas, imediat.

Nici nu ştie cum a ajuns în cameră. Era distrusă sufleteşte. S-a aşezat pe marginea patului; şi-a acoperit faţa cu mâinile şi începu să plângă.

-          Diana, ce se întâmplă cu tine? Te-am lăsat fericită, alături de Lucas.

-          Cum este cu putinţă să mi se întâmple una ca asta? se tângui ea.

-          Dar ce s-a întâmplat? De ce plângi?

-          Lucas este căsătorit! Doamne, şi ce impresie frumoasă mi-a făcut! Acum o să cred că toţi bărbaţii care artă bine şi care îmi fac curte, sunt însuraţi! Poţi să mai ai încredere în cineva?

-          Diana, nu te mai necăji! A fost o întâmplare! Şi mie mi-a făcut o impresie frumoasă, Lucas! Apreciază, totuşi, că a fost un om cinstit şi ţi-a spus!

- Tu nu înţelegi că îmi plăcea? Mi-a sfâşiat sufletul! Dacă ştiam că este însurat nu mai acceptam invitaţia la discotecă.

-          Nu mai vorbi aşa! S-a purtat frumos cu tine, te-a respectat! spuse colega ei. O să treacă şi o să iei această întâmplare ca pe o nouă experienţă a ta!

Pentru Diana, restul zilelor, până la sfârşitul sejurului, au fost atât de triste, că nu îi ardea de nimic. Şi-ar fi dorit să nu îl fi întâlnit pe Lucas niciodată; avea o stare ca atunci când ar fi pierdut pe cineva drag, pe care îl cunoscuse de-o viaţă.

[Vasilica Ilie]

 Maria, multumesc de trecere si semnul lasat! Stiu, tu ai fost o norocoasa si ma bucur pentru tine ca ai avut asa, o soarta fericita! Te imbratisez cu mult drag, Vali

[Irina Lucia Mihalca]

O fila purtata pe aripile vantului! Frumos ai reusit sa ne porti prin aceasta calatorie a inimilor, draga meea, cu talentul tau de povestitor!

Felicitari, Vali!

Cu drag, te sarut, Irina

[Vasilica Ilie]

Irina, draga mea prietena, iti multumesc frumos! Esti una dintre prietenele mele de suflet si draga, chiar daca ne intalnim rar in realitate...Te imbratisez cu mult drag si prietenie, Vali