Umbra. În oglindă.

[Vasilica Ilie]

Plec la plimbare pe stradă

Ma îmbrac în umbra mea

O port ca pe a doua haină

Uneori mi-e largă, alteori, strâmtă.

Depinde de soare;

Mi-o desenează în urmă sau în faţă

Atunci când,

Chiar ea se ia la întrecere cu mine.

 

Mă întreb uneori,

De ce paşii nu au umbră?

Ei lasă doar urme pe unde calc,

Urme încărcate cu griji sau bucurii,

Desenând  parcă, scurgerea sufletul meu...

 

Mă uit în oglindă şi-mi văd chipul.

Umbra mea este un contur ca un scut

Între piele şi hainele pe care le port,

Între mine şi lumea exterioară.

 

Uneori,  umbra din oglindă se desprinde;

Trece dincolo de graniţele imaginabilului.

Se transformă în prinţesa apelor, într-un joc,

Ademenită de băiatul de foc.

 

Mă simt dintr-o dată goală în faţa oglinzii.

Ea face valuri, valuri, ca nişte file de cărţi

Pe fiecare apare un chip nou,

Scăldându-se  în izvorul fericirii.

Doar o filă rămâne întreagă, celelalte se îneacă

Şi mă trezesc în faţa oglinzii

Femeie pură trecută prin apa unui botez.

[Carmen Tania Grigore]

Atata timp cat lasam umbra, inseamna ca viata noastra e insorita! am citit cu placere!

[Vasilica Ilie]

Carmen, ma bucur ca ai venit pe pagina mea. Asa este, datorita soarelui, facem umbra pe pamant...insa eu m-am "jucat" un pic cu umbra mea! Multumesc pentru popasul tau. Cu drag, Vali

[Vasilica Ilie]

Maria, multumesc pentru cuvintele tale lasate ca semn de citire. Mereu alaturi de mine! Imbratisari calde, prietenesti! Vali

[Irina Lucia Mihalca]

O uimire reflectata de oglinda prin tot ce gasim- imagini, lumini, umbre..ganduri ce zboara inevitabil spre noi!

Felicitari, Vali, pentru introspectia adusa in poezie!

Cu drag, te imbratisez, tu -" Femeie pură trecută prin apa unui botez",

Irina Lucia

[Vasilica Ilie]

Si eu, la randu-mi, iti multumesc draga mea ca mi-ai vizitat pagina si ai lasat semn. Ma bucura intotdeauna trecerea ta! Cu toata dragostea si prietenia, Vali