Trăirea avea-n măduvă cutezanţă

[Nicolae Vălăreanu Sârbu]

Era pe când nu ştiam ce-i teama şi mă dureau dinţii de lapte,

mă inventam în jocuri şi ele mă stăpâneau
disciplinat în preocupări.

Trăirea avea-n măduvă cutezanţă
pornită la drum fără oprire.

Aproape de tânăr mă fascina căutarea
chiar dacă n-am dat de comori,

încercam să prind ce nu se lăsa prins,

poate înfrângerea mai dură să mă supună
dar nu pentru mult timp.

Ferecat în gândurile ce-mi dădeau năvală
rupeam din mine ocolul,
şi urcam pieptiş în munţii de piatră,
să cioplesc în gânduri fante de lumină.

Târziu se făcea seară în cuvinte
într-o atingere de crepuscul.