Totul mi se pare o magie!

[Mariana Dumitran]

Stii sa preschimbi durerea in speranta

Si sa topesti cu grija orice spin de gheata!

Tu poti sa faci din ploaie un festin,

In alta viata si un alt destin!

Nu-i doar o acceptare a tot ce vreau si simt?!

Nu-i oare o alegere..un mit?

Si spune-mi ..daca este..ce-i gresit?!

Esti ca si valul cel purtat pe mare...

Se contopeste cu furtuna..

Si fericit ca mai respira,

Se sparge cu durere ..in nisipul fin si cald..

De ce accepti sa-ti mangai ochii?

Te-am cautat pe malul marii,

Printre talazuri si corabii..

Ganduri razlete imi inunda sufletul

De noi..de tot ce a-nghitit pamantul,

Atunci cand am crezut ca o sa uit

Tot ce mi-ai daruit cand m-ai dorit!

Purifici totul..chiar si felul meu

De a intelege si alege!

Suspin ades..privesc departe

Sa te zaresc si ma intreb pierduta..

Ce-i viata fara sens?

Nimic fara de tot ce poate fi mai bun si sfant

...sau complicat de bland...

Pasesc in labirintul sufletului tau atat de viu si colorat

Si ma intampini cu flori din cele pline

De parfum ,de lacrimi si suspine..

Si imi legi ochii cu dulceata lor..

Cu atingeri fine imi mangai inima de dor,

Uitata nu de mult intr-un decor!

Ti-am recunoscut ..privirea

Si zambetul..uimirea!

Si forma buzelor prea definite

De dor..de asteptare si dorinte..

Aceleasi de altadat*!

Dezleaga-mi ochii..si

Alunga-mi dorul!

"- Dar ai atatea de recuperat!

Si inca multe de acceptat..

Si mai presus de tot si toate..

Tu ai uitat ca viata-i trecatoare!"

Abia m-ai regasit..

Si nu te inteleg!

Cand ma apropii si alinti..

Cand ma respingi fara sa simti!

"- Iti cautam de mult a ta privire..

Si-am asteptat sa iti aduc iubire!

Parca te stiu de-o vesnicie..

Si totul pare o magie!"

Acuma stiu ca ai venit sa nu mai pleci..

Sa-mi mangai sufletul si sa petreci!

Sa-mi dai speranta si culoare..

Si-un strop de viata si candoare!