Stare. O iarnă ostentativă

[Vasilica Ilie]

Stare. O iarnă ostentativă

 

Simt ca iarna aceasta a devenit insistentă;

vrea să-mi intre în oase pentru toată viaţa.

S-a încolăcit ca un şarpe de şira spinării,

a pătruns în măduvă. O simt că îmi umblă prin tot corpul,

că îmi bate ostentativ la poarta inimii.

 

Acolo, am pus de pază primăvara de când m-am născut.

nu poate să pătrundă nici cel mai mic gând negativ.

Mai bine să-mi implodeze inima de iubire şi îmbobocire,

decât de gerul iernii care vrea să mă învingă.

 

Am să lupt alături de darurile primăverii

şi am s-o izgonesc din mine ca pe o vicleană vrăjitoare,

ce vrea să-mi pună aripi de gheaţă să nu mă mai pot ridica.

 

Până şi ghioceii şi-au propus să-mi fie printre aliaţi.

Ei sunt puternici deşi par plăpânzi;

ies ca un buldozer, sfidând-o, de sub pătura de nea.

Sub razele de soare, sigur,  am să reînnoiesc

şi-n suflet, primăvara, o nouă iubire o să-mi plămădească...

[Turcu Bogdan]

foarte frumos... si minunata imaginea creata de acea implozie. Felicitari!

[Vasilica Ilie]

Multumesc, Bogdan, ma bucur ca ti-a placut! Te mai astept pe pagina mea!