SPOVEDANIE - autor Mariana Dobrin

[Dobrin Mariana]

Mă tem de gol năprasnic, de lumea-ascunsă-n noi,

De vrajba pământească ce aripile frânge,

De cei ce-n drumul lor pot doar să se târască,

Să sfâşie credinţa prin nedreptăţi şi sânge.

Cum poţi răbda, Părinte, potopul de păcate

Şi necredinţa noastră ce-ajunge pân’ la os?

Călătorim bezmetici spre negura-nserării,

Purtând poveri amare ce-apasă nemilos.

Am îngropat credinţa, am născocit minciuna,

Schimbat-am pe iluzii cununa Ta de stele,

Şi Te-am trădat, părinte, pe cruce Te-am ucis

Şi cu dispreţ am râs de chinurile-Ţi grele.

Vreau să ne izbăveşti de golul cel năprasnic

Ce se ascunde-n suflet, în temniţa din noi;

Prin rănile din inimi fă aripi să ne crească,

Nu ne lăsa în beznă, în chinuri şi noroi!

Dezleagă-mă, Părinte, de sacul de păcate,

Alungă de la mine ispita către rău,

Îndură-Te, Stăpâne, aşază-mă sub cruce

Şi dă-mi putere, Doamne, să mă înalţ din nou !