SIMPLĂ ÎNTREBARE

[Burde Victor]

 

 

 

Am pentru voi o simplă întrebare,

Contemporanii mei,oriunde vă aflaţi.

De s-ar putea uita - aşa din întâmplare,

Ce amintiri din viaţă  aţi vrea ca să uitaţi?

 

Nu pot ghici răspunsul niciunuia din voi,

S-atâtea patimi şi dureri în suflet încrustate,

Ca să le poţi întoarce, prin viaţă înapoi,

Ar trebui să le uităm pe toate!

 

Am să vă spun ce eu, să uit aş vrea,

Cu toate că prea multe amintiri mă dor,

Afară  doar de una – ce este mama mea !

Lacrimă de dor purtată către apusul zilelor.

 

Aş vrea să uit lumina prea curată

Pe care am văzut-o atunci când m-am născut,                                                                                                                                                                                                                                           

Că n-am ştiut în viaţă s-o ţin  fără de pată

Roşesc şi mi-e ruşine de multe ce-am făcut!

 

Aş mai uita de s-ar putea, minciuna,

Ce am spus-o într-o seară dragostei dintâi,

Deşi ştiam că n-am să-i pun cununa

Ne-am cununat cu noaptea şi i-am  şoptit – “ rămâi!”     

 

 A încolţit atunci şi pentru totdeauna,

 În puritatea-mi vârstei, păcatul de început

 Mi-am zis că nu voi mai minţi niciuna,

 Dar multe am minţit în viaţă si prea puţine m-au durut!

 

Vedeţi, deci, prieteni dragi , pe lume cum e omul?

Gândim puţin, greşim şi-am vrea ca să uităm,

Ce-am face oare de-ar uita şi Domnul

Să ne arate calea dreaptă - la care atât de iute, renunţăm?…

 

[VERONICA OSORHEIAN]

Nu vreau sa uit nimic/ nici rele si nici bune/ Desi uitarea scrisa-i, in legile omenesti/ Sa le-mplinim pe toate, venisem noi in lume/ Si-oricare amintire, o porti doar cat traiesti./ Apoi, uitare fi-vom vesnic si rar, vreun oarecare/ De fi-va pomenit de cei ce vor urma/ E semn ca nu degeaba/ trecuse prin viata/ Si, ca recunostinta, nu-l uita cineva. Cu pretuire, V.O.