Scrie soarta...

[Mihaela Moşneanu]

Scrie soarta pe toate frunțile
de dinainte de-a se naște omul
despre ce va trăi sau ce i se
va-ntâmpla că cică oricât ar fugi
el de ea dacă-i scris așa va fi!

Și sunt scrise multe și mă-ntreb
unde-or avea loc stâtea scrieri
că unele frunți sunt mici și teșite
altele sunt mari și late - pe astea
ar fi loc mai mult - dar totuși
bat-o norocul de soartă! că ea
scrie și scrie de la-nceput până-n
ultima clipă multe trăiri de toate
felurile pentru fiecare nu contează!

De văzut nu se vede nicio scriere
că deși au doi ochi mulți oamenii ar
vrea să vadă să scrie ei cum
să le fie și-așa se-mpreună binele
cu răul în viețile lor și mereu
îi pândește moartea dintr-un colț
de loc apropiat dar invizibil.

De multe ori nu reușește să-i cosească
doar îi agață de odioasa-i coasă și-atunci
doar mor puțin pentru a învia și a se
ridica mai vii ca înainte și viața-i
îndeamnă să se declare învingători
în fața ei care și ea moare pentru
a învia pentru ei când le va veni rândul.

Și-atunci măi soartă te-ntreb
de câte ori trăiește și moare omul
în viața ce-i e dată de Dumnezeu?

Aaa, uitai că nu se vede pe frunți!

Că nici eu nu văd și degeaba-ntreb
că sigur trebuie s-aștept la fel
ca ceilalți până am să văd că doar nu
sunt mai breaz! și eu sunt un
om ca toți ceilalți în lumea asta!

Mihaela Moșneanu

[Mariana Dumitran]

Frământări firești... 

Versuri profunde!

Murim si inviem de mii de ori.. 

[Mihaela Moşneanu]

Mulțumesc, d-na Mariana!