Reflecţie

[Vasilica Ilie]

motto: nu lăsaţi timpul să treacă pe lângă voi fără rost!

 

nu ştiu cum a trecut primăvara. a fost ca o veste adusă de păsările călătoare.

astăzi mă uit cum se scutură polenul de la florile de tei ca nişte lacrimi.

uite, acu’ o să treacă şi vara, odată cu secerişul grâului,

toamna va trece şi ea tot atât de repede, cât ai bate un nuc.

va veni iarna. şi iar se încheie un an cu şampanie, pocnitori şi artificii…

 

de la un timp bucuriile au devenit ca timpul: trec repede.

tot aşa se încheie un ciclu de 4 ani în care trebuie să votăm…

simţim doar schimbarea în noi, ameţiţi de promisiuni, apăsaţi de nevoi,

nu mai avem timp să tragem linie şi să ne contabilizăm realizările.

 

cum a trecut viaţa? ne întrebăm când ajungem să încheiem socotelile cu ea.

ce tristeţe ne apasă când visele ne-au fost înăbuşite de timp!

o, Doamne, şi câte mai aveam de făcut, de învăţat!

 

să nu uităm să ne hrănim sufletul cu frumos şi să ne bucurăm de viaţă;

să ştim să deschidem ochii şi la lucrurile mărunte, să le preţuim.

haide, omule, nu te lăsa învins! arată-i timpului cât poţi fi de folos!