Râsul fumatului

[Mihaela Moşneanu]

Îşi râde tutunul în dungile frunzei

când fumurile sale nesimţite

călătoresc pe unde sunt cumpărate şi se joacă

de-a v-aţi ascunselea cu aerul

fără să dea socoteală de răul

pe care-l face.

Îşi râde ţigara de fumători

pentru că filtrul se gâdilă în talpă

de buzele celui care-o aprinde

când sclipirea flamei de brichetă

dansează pe faţa ei.

Îşi râd ţigările de noi

când sughiţăm din cauza lor

pentru că ne gândim că

ne pomeneşte cineva

în timp ce fumurile lor

vizitează plămânii

fugind apoi nerecunoscătoare

mai abitir ca nişte stafii.

Îşi râd în barbă

fabricanţii de ţigări

distribuindu-şi marfa pe piaţă

cu sârguinţa caracteristică

de-a se-mbogăţi

de pe urma afumării

ce formează pieptul

după asemănarea unui horn.

Îşi râd mai nou omul în barbă

cu oxigenul în gură şi organele umane

distrându-se pe seama

scârbei şi-a fiorilor

când ne facem că ignorăm

imaginile de pe pachetele de ţigări.

Îşi scuipă fumatul râsul

în sufletul dependenţei

pe care n-o recunoaşte

mintea omului

gândind că e doar o toană

uşoară de care poţi scăpa oricând.

Râzi, fumatule, râzi!

Mihaela Moşneanu