Primăvară albă

[Mihaela Moşneanu]

Nămeţii întârziaţi dau brânci primăverii
făcând să joace dracii babei Dochia
în hora viscolului şi-a ploilor ce-au fugit
din trecutele decembrie ianuarie şi februarie
de unde se scutură amintirile ciudate
că n-ar fi trebuit ca vremea primăvăratică
să ne fi colindat în sezonul de iarnă.

Nu s-au sinchisit Valentin americanu' şi Dragobete
că şi-au ştiut itinerariul precis şi-au venit
s-aducă aminte de iubire şi dragoste
trebuia că de! ca să nu uite unii de ele
că-n restul zilelor din an iubesc şi se-ndrăgostesc
doar aşa sau că trebuie însă cu ocazia acestor
două zile n-au încotro au grijă să fie în trend
că lumea judecă repede ce vede şi ce-aude.

Venii martie triumfătoare cu mărţişorul ei şi nu-i mult
până o aduce şi pe Ziua femeii înotând
în albul iernii printre gheţuri şi fleşcăieli de nea şi nouă
nu ne rămâne decât primăvara din suflet care
este ca un ghiocel ce răsare dintr-un bulgăr de zăpadă.

Primăvară albă bine ai venit pe la noi!

Doamne Ai vrut să vedem şi să-ntâmpinăm
aşa iarnă aşa primăvară...

Mihaela Moşneanu