Ping-pong

[Mihaela Moşneanu]

Nu ştiu pe unde s-au scris mii şi milioane
de texte alambicate nevăzute dar trebuiau
să fie sigilate pe viaţa noastră
în anumite clipe alese şi culese pentru
a ne fi dăruite mai devreme sau mai târziu
să fie compunerea sufletului şi trupului
unde carnea şi sângele se-mbrăţişează.

Mă gândesc că toate au fost şi sunt posibile
deşi distanţele dintre oameni şi locuri
îţi aruncă-n faţă imposibilul răutăcios
care îţi flutură steagul blestematei neputinţe
ce te schilodeşte prima oară pe dinăuntru
apoi se-ntinde ca o plapumă pe trup
vătămându-ne zilele şi scăzându-le.

Aşadar posibilul şi imposibilul se joacă
veşnic ping-pong cu destinul nostru
făcându-l şugubăţ de-acolo de unde nu ştii
ce-ţi aduc clipele viitoare când cele
trecute şi prezente te-au făcut sau te fac
întruna să te-aştepţi la orice şi oricum.

Mihaela Moşneanu