Pe când darul divin se înmulţea

[Nicolae Vălăreanu Sârbu]

O risipă de fluturi prin aer
face din zbor un joc de culori.

Când te căutam în cuvinte nespuse,
se-nchegau pe retină imagini rebele
iar faţa luminii subţire de prunc
mă mângâia cu raze desculţe şi iuţi
şlefuindu-mi visarea.

O briză de arome mă învelea
pe când darul divin se înmulţea,
val şoptitor şi înalt
care loveşte-n corăbii
de se clatină marea.

Asemeni nopţii presărate din cer
sfidând orice lumină,
îmi iese în faţă despletită femeia
cu anii desfrunziţi de dorinţe.

Noaptea ei şi a mea cu dinţii de fildeş
pe curbe de zahăr ne poartă
şi totul se frăgezeşte ca un poem
rostit la ureche repetat.

[Mariana Dumitran]

Noaptea ei şi a mea cu dinţii de fildeş
pe curbe de zahăr ne poartă
şi totul se frăgezeşte ca un poem
rostit la ureche repetat."""

IUBIREA ne indulceste sufletul..  ne fragezeste gandurile..  ne sopteste la infinit poemul regasirii..  felicitari, Nicolae!!..  minunate si subtile versuri!!..