Orientare după soare

[Nicolae Vălăreanu Sârbu]

Într-o lume în care oamenii se pierd
mă regăsesc în fiecare gând
fără să mă caute nimeni.

Ochiul meu vede fiecare schimbare
şi simte întâmplările care se succed;
unele rostogolite, altele normale,
pe unele nu le pot preveni
cu nicio formă de înţelegere ori de intuiţie.

E atât de complicat să-ţi găseşti calea
ce străbate labirintul acesta analogic
în care cauţi disperat soluţia simplă
fără să ai nevoie de zei pătimaşi,
ori de caii împiedicaţi ai destinului.

În memoria mea prinde rădăcina
ce scoate la suprafaţă ideea,
las-o să rodească,
ea poate fi steaua călăuzitoare

nu întunericul în care stai,
ci soarele din faţă îţi arată drumul.