Nu pretind mai mult

[Nicolae Vălăreanu Sârbu]

Nu vreau să-mi amintesc de trecut,
de geamurile sparte și de visele neîmplinite,
mă îmbrac în hainele prezentului viu.

Nu-mi caut singurătatea, îmi produce teamă,
mă bucur de prieteni și suflete calde,
prin gândurile mele își face loc necunoscutul
pe care doresc să-l descopăr ademenitor.

Noaptea se destramă în ochii limpezi ai apei,
curgere spre mările albastre,
ființă în lichidul picurat al ploii
prin cercuri din care se pierde durerea
și înfloresc tulburați pomii toamna 
de la care nu se mai nasc fructe.

Aștept în această rătăcire zidită
sosirea ta asemeni primilor zăpezi,
nu pretind mai mult 
decât un pelerin spre templele timpului,
să-mi lase ispitei calea deschisă
la dragostea ta închisă-n trup.

  |