Între raţiune şi sentiment

[Ana Fortuna]

Nu ştiu dacă am scris vreodată cu mai multă ură şi dezgust!!! Mi-e silă de oameni, mai bine zis de raţiunea cu care au fost înzestraţi! De ce naiba am fost pedepsiţi atît de aspru? Pentru ce??? De ce pe lîngă suflet ni s-a mai dat şi raţiunea? Înţeleg de abia acum că o pocăinţă mai mare pentru păcatele noastre nu putea exista. De la ea- de la raţiune porneşte tot răul ce ne bîntuie sufletul. Gîndim prea mult şi simţim prea puţin. Urăsc cugetul care destramă şi sfîşie tot. De unde vine pornirea asta neexplicată de gîndi sentimentele şi trăirile? Oare chiar nu suntem capabili să lăsăm raţiunea pentru ştiinţă, practică şi pur şi simplu să iubim, să sperăm, să credem???

Viaţa nu e o teorie care trebuie demonstrată, aplicată iar uneori chiar descoperită. Viaţa implică raţiunea în ultimul rînd. Întotdeauna am crezut astfel şi astăzi m-am convins că omul se înstrăinează tot mai mult de convingerile inimii- convingeri demonstrate care cer doar aplicare, nu şi dezminţire de către raţiune.

Conştientizez acum că faptul că  nu te bucuri de bani pe săturate, că nu ai performanţele năzuite, că nu ai o bucată de pîine pe masă şi ţi-i uscată gura de sete sau că nu ai alături pe cei dragi, nu e cel mai oribil fenomen. E mai monstruos să îţi dai seama la un moment dat că te-ai pomenit singur, cu sufletul pustiit şi inima numai găuri din cauza gloanţelor de durere pentru că ţi-ai permis să gîndeşti atunci cînd inima îţi cerşea simţurile.

Aceasta este cea mai grea sentinţă în procesul vieţii, una de cele mai multe ori irevocabilă şi gravitatea căreia puţini conştientizează.

Sentimentul şi raţiunea sunt privirea lui Dumnezeu în interiorul fiinţei noastre. Diferenţa dintre ele este că raţiunea e încolţită în creier, iar sentimentul în inimă. Creierul coordonează orientarea gîndurilor, a paşilor însă doar datorită inimii sîngele trăirilor circulă în tot corpul şi domină raţiunea- asta e legea vieţii, pe care zi de zi o încălcăm fără milă.

[Ana Fortuna]

Cred că experienţa de viaţă mai mică nu mă împiedică să îmi împărtăşesc gîndurile. Îmi permit să generalizez, oricum fiecare adaptează ceea ce citeşte la propria persoană, şi dacă nu se regăseşte în ce scriu eu, nu înseamnă că nu există adevăr în ce spun. :) 

[Mariana Dumitran]

E mai monstruos să îţi dai seama la un moment dat că te-ai pomenit singur, cu sufletul pustiit şi inima numai găuri din cauza gloanţelor de durere pentru că ţi-ai permis să gîndeşti atunci cînd inima îţi cerşea simţurile.*******

sunt ganduri ce ne framanta existenta... 

Ai mult talent , Ana ! Iti doresc succes in tot ce faci!!

[CIOBOTARIU MARIA]

Cu admirație!