NOAPTEA DE SÂNZÂIENE

[Burde Victor]

     

  Copilă, seara asta-i plină de mister ,

  Căci poarta cerurilor se deschide,

  In timp ce poarta iadului se - nchide

  Şi toate relele pentru o clipă, pier.

 

  Spre miezul nopţii mândre Sânziene,

  S-or strânge în poiana din pădure,

  Rugându-se ca Domnul să se-ndure

  Şi roua s-o aştearnă pe poiene.

 

   Vor dănţui în ritmuri de descântec,

   Invocand puteri  din alte lumi

   Şi pe trup şi-or împleti cununi,

   Prinse-n brâu de stele, peste pântec.

 

   Iar cu roua de pe flori luată,

   Vor stropi tot verdele din lan,

   Ca să crească grâul peste an

   Şi recolta câmpului bogată.

 

   Femeile-n biserici – cununate,

   Au să nască peste an fecior

   Dacă-şi spală faţa la izvor,

   Doar noaptea asta - fără de păcate.

 

   Fecioarele care se vor mirese

   De-şi îmbăiază trupurile-n rouă,

   În prima noapte - când e lună nouă,

   Îi vor visa pe cei de care-au fost alese.

 

   Mai trebuie să prindem flori la cercevea,

   Şi-n ochiul de fereastră ce dă înspre zăvoi,

   Ca Sânzienele să nu se supere pe noi

   Când fi-va vremea să-ţi ursească - fata mea!