Noapte de iulie

[blaga valeriu-catalin]

Tacerea curge muta pe adieri de vant caldut

Noaptea luneca usoara strecurandu-se prin frunze

Dorul evadeaza-n lume furisandu-se descult

Cetatea inimii-i deschide usa salilor ascunse.

Gandul a incremenit si refuza sa mai zboare

Vantul trece lenes,prin ramuri,peste casa

Si-arunca plictisit cu boabe de nisip usoare

Lovind paharele uitate undeva,pe-o masa.

Pacea a cuprins pamantul,e ora argintie,moale

Mierea lunii se prelinge luminand intreaga fire

Roua soarbe raza ei in multimea de cristale

De pe-o panza de paianjen,diafana si subtire.

Orologiul se-opinteste,dar bataia-i tot mai rara

In cutia lui de lemn timpul zace obosit

Rasfirate,cand si cand,mai ies clipele afara

Nemiscarea insa-ngheata zborul lor spre infinit.

S-a invesmantat vazduhul,in ceturi de matase

Ce trec usor prin aer ca duhuri necurate

E vremea cand patrunde visul lumii-n case,

E ceasul de iubire,al dulcilor pacate.

Suspinele se sting usor,dorintele tac nerostite

Adorm imbratisari caci ora e tarzie,

Tacute-s glasuri moi de promisiuni soptite,

Ce noapte de poveste!Ce dulce insomnie!