Ninge

[blaga valeriu-catalin]

Ninge ne-ncetat

Se cern de sus agale,

Cand roiuri mari de fluturi,

Cand siruri de petale.

Calc zapada moale

Neatinsa,pura,

Fulgii-mi cad stingheri

Pe ochi,pe nas,pe gura,

Si se topesc usor

Ca niste lacrimi grele,

Impreunandu-si soarta

Cu-a lacrimilor mele.

Pasesc fara de tinta

Si-n ora cea tarzie,

Ma insoteste muta

Doar urma mea,pustie.

Ce ramane scrisa

In patura de nea,

Martora tacuta

La insomnia mea.

Ninsoarea ma amageste

In valsul sau gratios,

Primindu-ma in visu-i

Albastru,lin,frumos.

Si-n taina sunt purtat

De-o vraja,de-o minune,

Prin catifeaua noptii

Pe-o ulita anume.

Unde dorm adanc

Cu fata catre drum,

Casele cuminti

Cu tresariri de fum.

Visator,ma opresc,

Privind una din ele,

Pareri de rau se astern

Pe gandurile mele.

Oftez,chemand soptit,

Stafiile trecute,

Dar in pustiul alb

Perdelele stau mute.

Amintiri se-aduna

Ma napadesc cu drag,

Dar nimeni nu apare

Ca altadata-n prag.

Atunci,oftez din nou,

Cu suspinari prelungi,

Stergand obrazu-mi umed

De lacrimi si de fulgi.

Apoi pornesc incet

Pe strada mai departe,

Pierzandu-ma-n ninsoare

In amintiri si noapte.

Doar pasul meu,sta martor,

In patura de nea,

Chezas fara de glas

La ratacirea mea.