Niciodată nu s-a spus totul

[Nicolae Vălăreanu Sârbu]

Se naște în trup ce a murit demult
și totul se sprijină pe convingere.
pe puterea de regenerare a credinței.
Nici umilința din teamă, nici curajul

nu te lasă străin de ce se întâmplă.

Dacă nu te lași copleșit rămâi pe linia plutitoare
și capeți încredere în ceea ce faci,
ai înlăuntru izvorul care iese la suprafață,
nu puternic nici slab, obișnuit ori normal
împarte din darul său la alții.

Niciodată nu s-a spus totul, dar s-a spus,
s-a rostogolit prea mult ce nu trebuie,
lumina de început, a pornit să pălească.

Unii zic că nu se întrevede nicio umbră
care presupune lumina,
ci numai mânia sub acoperire.

Între noi numai orgolii și mândrie
se revarsă peste ambele maluri.

Dimineața poate începe cu ploaie sau soare
pe un acoperiș de sticlă.