Ne vom îndrepta în final

[Nicolae Vălăreanu Sârbu]

Aprindem în fiecare focul şi-i frig
ard simţurile precum gazul cu flacără gălbue
tot ce arde-n noi ne purifică, se aruncă cenuşa,
altfel ne-ar umple de mâzgă alunecoasă,
încă o situaţie de trecut cu gura.
Ne învrăjbim în iubire ca negustorii de carne crudă
gata să o arunce în celălalt

N-am timp, n-am răbdare nici înţelegere
numai o dorinţă doldora de impuls
în care punem la lucru animalul interior.
Ard de sete şi de călduri, visez insule exotice, luxuriante
mă scald îm mari de corali cu apa limpede şi nisip de aur
doar tu mă trezeşti îmi dai un trăscău rece
un sărut amărui înainte şi plini de realitate
ne aşezăm la masă.
Suntem cuprinşi de continua ardere
ne uscăm ca vrejii de cartof,
de nu mai ştie omul de unde să-i scoată.
Ne aplecam ca doua arcade unul spre celalalt
şi nimeni nu mai trece printre noi
numai vântul cu miros din tinereţe.
Ne vom îndrepta în final
ca stâlpii unei porţi care face trecerea
dincolo de lume.