Încerc alte gânduri

[Nicolae Vălăreanu Sârbu]

În noaptea blestemată ai rostit numai interjecţii,
subiectele au rămas pentru zilele ce vor veni
motiv pentru care nu am ajuns la nicio înţelegere,
dar oglinda ţi-a păstrat imaginea în decor
unde se scurgeau ultimile clipe de frumuseţe întrupată,
oarecum speriată
ai protestat în patul acoperit de umbre difuze,
pentru toate nemulţumirile îndurate până acum.
Devenită de nerecunoscut
m-ai închis în temniţele tale fără zăvoare
mult mai bolnav de iubire decât am fost.

Ca un săţios îmi priveam în faţă bucuriile
care se plimbau dezinvolt în viitoarele nopţi
fără a simţi atâta dezlegare şi nevoie,
într-o perioadă când libertatea se rupea de patimi
mă dăruiam în locul tău
ca nebunul voios de atâta bine
ce-şi palpează fruntea şi pleacă nedumerit
ca o pasăre prin deşert.

Încerc alte gânduri sub un cer numai al meu,
am mâinile grele de atâta nepăsare
în care îmi pot pierde uşor minţile,
să caut mereu altceva mai nu ştiu cum
în care să plouă în cerul gurii
cu gusturi exotice.

Sunt într-o dilemă neprevăzută,
vreau să transform totul în prevenire
iar cel care nu crede dintre voi
poate încerca şi dispreţul, dar nu-l satisface.