În turn

[Boris Marian Mehr]

În turn

Înțepenit în proiect, heringul
Fugit de la Muzeul Antipa
s-a dat la miere, au venit reiterii după el,
ca muștele, zadarnic mă lupt cu morile de vânt,
să mai cred în cuvânt? Voi sunteți buni
și eu sunt bun, nebuni cu toții, asta spun,
Jupânul X s-a spânzurat de un poem ritmat.
Viața, licărind , se zbate, plătești o pâine-n două rate,
Zadarnic mă împac, mă cert
Cu veșnicul vecin, Albert.
Mă dați afară, vin pe geam,
Sunt cel din urmă vel-golan,
Eu văd o miriște pe care cade ploaia ,
E neagră ploaia sau e sânge?
Se-ascund și omul și potaia,
Se nalță plopul, strânge, plânge,
Iubirea mea, tulip se frânge.
Tot coboram o scară din Turn, apoi urcam,
De mii de ori, eu nu știu, de cincisprezece ani,
toți mă credeau nebunul, vestit închis în turn,
dar eu eram mai liber cu muzele-n coturni,
mai liber decât zeii, puteam clădi orice,
sublime catedrale, cristale rare, bleu,
puteam iubi pe-oricine, Omphale, Sappho, vreți?
Am să vă spun secretul, nu văd în jur pereți,
Nu simt nici lanțuri, nu știu de este noapte, zi,
De-atâta fericire poetul meu orbi.
BORIS MARIAN