Muntele cel mai greu de trecut este...pragul

[Cojocaru Olesea]

E  prima mea postare, deci trec un prag azi...                                                                                                                                                         

  Nemiloase, ironice și zvăpăiate, cuvintele mă prind în miracolul lor ispititor, iar  gîndurile mele aleargă pe potecile obscure ale rațiunii încercînd să le prindă măcar  ecoul...                                                                                                                                                          

- Și de ce nu? -  mă agasează un gînd - Ce-ar fi, dacă...Mare lucru, un prag! Nu știi ce este acesta? Un adiacent care leagă două lumi, două spații, sîc!”                                                                                                                                                                           

Nu-i mare lucru conștientizez eu, căci, uneori, te chinuie nehotărîrea deoarece îl concepi ca pe un obstacol, îl asociezi cu un ocean necunoscut și înspăimîntător, care-ți dă impresia inutilității și a nimicniciei.                                                                                                  -

Dar nu poți cunoaște adîncimea unei ape pînă nu te depărtezi de mal! - strigă o maximă demult uitată prin analele memoriei mele.                                                                                                                                                                                                                          

Cu adevărat, un prag poate părea un impediment și, exagerat, poate provoca  mari divergențe în sufletul tău, fie că te înspăimîntă la moment,  dat fiind faptul că nu ai încredere în propriile-ți forțe și  neglijezi, cu bună știință,  o încercare a sorții, care rîde sarcastic ori de cîte ori admiți vre-o gafă pe care nu ți-o poți ierta apoi o viață întreagă...                                                                                             

  ,,Furnica nu răstoarnă muntele, îmi vine în ajutor un fragment memorat din Slavici, dar îl poate muta din loc,încet, însă, încet: bucățică după bucățică”                                        

    Și cedează într-un final resorturile rigide ale ale rațiunii care , știe ea mai bine ca oricine, că ar fi corect (și ideal!) să trăim permanent cu revelația succesului, cu nestrămutata părere că putem face orice, indiferent de situație.

[Cojocaru Olesea]

 toți novicii au probleme cu aranjarea textului în pagină?

Scuze, voi mai exersa!

[Petru Făgăraş]

Felicitari Olesea! Este minunat ceea ce ai reusit sa-mi transmiti!..."să trăim permanent cu revelația succesului, cu nestrămutata părere că putem face orice, indiferent de situație."

[Bianca Dobrescu]

Mi-a plăcut. Ei, cum e după ce ai trecut un prag? Aştept cu drag şi următoarea creaţie! :D