Marginea conştientului...

[Mihaela Moşneanu]

Din prisma locaţiilor pe unde ne duc paşii
privim uneori o margine de conştient
seamănă cu un trotuoar doar că
nu este gri şi nici nu are bordură cu pietre
egalate ba din contră! că sunt locuri pe unde
te-mpiedici şi nu ştii cum poţi cădea cu totul
pe partea opusă ori reuşeşti să te prinzi de
vreo piatră care te mai susţine
până-ţi revii nici pe strada conştientului
nu circulă autoturismele
lipsa zebrelor indicatoarelor şi-a semafoarelor
mângâie surprinzător şi plăcut retina
e tocmai invers ca exteriorul lumii.

De pe marginea asta se-aud şi se văd
multe aspecte ale vieţii mai mult sau mai puţin
plăcute de exemplu din blocul verde se-aude
cum vecina de la etajul III înjură pe
bărbatu-său care-o-nşeală cu vânzătoarea
de la minimarketul din faţa Primăriei
până se-neacă printre cuvinte obscene
şi-o trec transpiraţiile mai ca pe vremea
când ajunsese la menopauză
ori se aude cum nişte puştani îşi
dau de mâncare gratis din organele genitale
apoi fiind chiar darnici când dau lu' mama lu' tata
şi sărind de la familie direct la gura lumii
care-şi vede liniştită sau agitată de treaba ei.

Se văd bătrâni cărora timpul le-a-nlocuit
cărucioarele în care-şi plimbau copiii
serviciul de la vreo fabrică sau altă
instituţie publică şi multe frumuseţi ale
tinereţii cu pensii mărunte şi boli grele care
de-abia ajung pentru întreţinerea locuinţei
că mai multe de-ale gurii medicamentele şi altele
n-au încotro! rămân în aşteptare şi-n speranţa că într-o
nu ştiu care zi vor avea bani să le cumpere şi să-şi
încarce plasele de cumpărături sau vor găsi
pe cineva să le cumpere tot ce le este necesar.

Se-aude cum copiii lor au plecat prin lume
să-şi mângâie căuşul palmelor cu euro lire dolari
că leul nostru doar scuipă printre dinţi
cu mortar sau cu nu-ţi convine caută-ţi în altă parte!
ori dacă nu băncile le iau şi aerul aruncându-i
pe marginea conştientului de unde le vine
să se-arunce dincolo pentru a scăpa de toate.

Se văd şi se-aud despre bune şi rele
unde unii se chefuiesc în neştire alţii îşi plâng
de milă că nu au sau că nu le place munca
offf! şi ce-i mai rău din toate că
unor părinţi le-au fost furate din razele de soare
din lumina lunii şi vreo zece stele nu mai strălucesc pe
cer de când şi-au îmbrăcat vreun copil în sicriu
apoi au aşternut peste ei plapuma din ţărână.

În timp ce conştientul îşi ţine strada curată
fără autoturisme şi semne de circulaţie
marginea sa e supraîncărcată de chemări
în neantul încăpător... dar pietrele neşlefuite
prind în zgărâieturile lor multe conştinţe
care doar privesc acea stradă pe unde-ar trebui
să păşească... însă merg tot înainte
pe marginea conştientului.

Se văd şi se-aud râsete şi plânsete
plimbăreţe dintr-o multitudine de stări sufleteşti
care se-agaţă de tentaculele ce mişună
pe bordura stricată a marginii conştientului...

Mihaela Moşneanu