Luminişuri cu păsări

[Nicolae Vălăreanu Sârbu]

Noaptea şi-a vărsat sângele cald peste întuneric,
caut în mine resurse nebănuite de hrană spirituală,
să trec peste nevoile celor care nu mă iartă
şi mă supun la chinuitoare închistări.

Trupul meu a parcurs nostalgiile trecutului leneş,
măsor fiecare clipă cu trăirea fugii din interior,
zilele se rup din lanţuri şi aleargă bezmetice
ca un cal neatins trecut prin faţa trenului.

Lumea se frige pe grătare de frig ,
soarele nu se mai teme de norii aduşi de vânt
şi caută prin aer luminişuri cu păsări
în care seara capătă rezonanţe de tulnic.

Iubito, în fiecare frunză e o notă înaltă
care freamătă pe drumurile urzite-n taină,
pe unde treci se opresc râurile să respire
şi să-ţi sărute urmele cu ploi însorite de raze.