Lumina din ochi. Minunea

[Vasilica Ilie]

Îmi făcusem un scut din sticlă,

Între mine şi oameni

Fiindcă de la o vreme,

Nu mai ştiam cum să-i împart.

Într-un fel, îmi era bine.

Îmi hrăneam sufletul numai cu frumos

Scoteam la plimbare doar gândurile

Transformându-le în cuvinte pe foi veline.

Într-o zi, cineva, cu gânduri ucigaşe

A aruncat cu pietre şi a spart scutul.

M-am trezit dintr-o dată

În curtea copilăriei mele.

Am regăsit şotronul desenat cu cretă

Şi pătrăţelele intacte.

Am folosit un ciob din scutul spart

L-am aruncat într-un pătrat

Şi, lumina care reflecta în el mă orbea.

Mi-am acoperit ochii cu mâinile . Lumina a pătruns în ochii mei.

Mi-a arătat fiecare căsuţă, transformată, a şotronului;

Oameni tatuaţi pe frunte cu nume de:

Urât, Rău, Lacom, Invidios, Leneş, Răzbunător, Laş.

Toţi mă aşteptau cu pietre în mâini, de toate mărimile.

M-am speriat şi am vrut să o iau la fugă

Dar Lumina m-a aşezat pe ultima căsuţă a şotronului

Care era goală şi pe care scria Iubire.

- Stai aici, nu-ţi fie teamă, ia viaţa în piept, mi-a zis.

Uită-te la ei atentă şi spune-le că nu îţi este frică!

Aşa am făcut: m-am uitat adânc în ochii lor.

Dintr-o dată trupurile li s-au înmuiat, chipurile li s-au îmblânzit,

Tatuajele cu numele lor de pe frunte au dispărut

Şi pietrele din mâinile lor au înflorit flori.

De atunci cred, cu adevărat, în minuni…

[Petru Făgăraş]

"Şi pietrele din mâinile lor au înflorit flori."- Ma bucur intotdeauna, cand imi hranesc sufletul cu poemele tale! Minunat!

Cu pretuire, Petrica

[Vasilica Ilie]

Petru, iti multumesc frumos pentru semnul lasat. Scuze ca raspunsd asa tarziu, nu am PC acasa, sunt plecata din Bucuresti. O seara de duminica binecuvantata!