Lanţul lacrimilor

[Mihaela Moşneanu]

Realităţi ştiute de om şi de Dumnezeu

din cauza vreunui necaz ce coase pe dinăuntru

cu un acon gros şi ascuţit

îi lasă motive decorative oribile

ba îl doare într-un punct al corpului

ba îl doare sufletul din cauza vreunei supărări.

Toate lacrimile sunt incolore şi umede

curg ca nebunele când nu mai au loc în ochi

când inimii i se pune pata pe ele şi le goneşte afară

de nu se mai poate ţine omul la ele

degeaba le şterge cu palma sau cu podul ei

că ele dansează cu sughiţurile şi cu bocetele

când sufletul nu le mai vrea în el.

De te opreşti lângă cineva când plânge

să-i mângâi suferinţa cu o vorbă bună

ori să-l ajuţi şi mai mult dacă ţi-e posibil

îi vezi şirul împrăştiat de lacrimi

ce ce prăvale pe obraji

observi ceva aparte

deşi nu conştientizezi pe moment.

Lanţul lacrimilor neîntrerupt

gonit cu forţa sufletului

nu ne-arată decât curăţenie

ruptă dintr-o fâşie de puritate

din privirea lui Iisus din Nazaret.

La fel au fost şi lacrimile Lui

din cauza suferinţei şi-a trădării

când a fost răstignit...

De-atunci a fost soarta oamenilor

pecetluită cu necazuri mai tot timpul

punctată pe alocuri şi cu clipe frumoase.

Mihaela Moşneanu

[Mariana Dumitran]

degeaba le şterge cu palma sau cu podul ei

că ele dansează cu sughiţurile şi cu bocetele

când sufletul nu le mai vrea în el."""

Triste dar in acelasi timp, frumoase versuri!..  suntem lacrima din inima omului iubit..

[Mihaela Moşneanu]

Mulţumesc, doamna Mariana!