La malul marii

[blaga valeriu-catalin]

Priveam in noapte marea

Si-i ascultam suspinul,

Ce se pierdea in zarea

Unde-si varsa preaplinul.

Pe bolta creste Luna

Jucand pe-a sale valuri,

Si-i lumineaza spuma

Alunecand spre maluri.

E noaptea de poveste

Al dulcelui fior,

Cand tainic se-ntalneste

Sub stele,dor cu dor.

Cand buze se-mpreuna

Si drag cu drag,din nou,

In noaptea grea rasuna

Al inimii ecou.

Al celor ce se-ngana

Soptind,cu-n dor nespus,

Sa-si spuna mana-n mana

Ce inca nu si-au spus.

Al celor ce sfiosi

Pleaca in jos ochii,

Cand doi genunchi frumosi

Se-arata de sub rochii.

Iar cand o mana fina

I-atinga,parca-n zbor,

Rosesc sub Luna plina

Cuprinsi de un fior.

A lor e-aceasta noapte,

A celor cu noroc,

Cand maine e departe

Caci clipa sta pe loc.

La mine,timpul trece,

Nu-s buze sa-l opreasca,

Suflarea nopti-i rece

Peste secunda noastra.

Trecand pe malul marii

Ii calc usor nisipul,

Sperand ca largul zarii

Sa-ti deseneze chipul.

Si iar sa ne imbie

Iubirea cu-al ei joc,

Loviti pentru vecie

De drag si de noroc.

,

[Mariana Dumitran]

E noaptea de poveste

Al dulcelui fior,

Cand tainic se-ntalneste

Sub stele,dor cu dor.""  frumoase versuri..

[emilia popescu rusu]

Marea... Poartă de culori şi iluzii dăruită îndrăgostiţilor. E. P. R. poem într-un vres.