LA CASA PĂRINTEASCĂ

[Burde Victor]

 

 

  Mă-ntorc la mica mea bucată de pământ

  Rămasă de la tata, din străbuna-i glie.

  In sat, mai toată uliţa-i pustie

  Si nici copii  la joacă nu mai sânt.

 

   Căsuţele  prin vremi s-au coşcovit,

   Stând să alunece spre mal de apă,

   Căci  timpu-n trup şi-n maluri sapă

   Si buruienile-n fereşti au năpădit.

 

  In curtea casei mele părinteşti

  Doar nucul pus de tata mai rodeşte.

  Cireşul s-a  uscat şi creanga-i mărgineşte

  Grădina din vecini cu meri domneşti.

 

  Prin geamul colbuit de anotimpuri,

  Zăresc năframa mamei şi-un ştergar

  Si-n cui mai rugineşte, bătrânul felinar

  Ce sta de veghe noaptea-n alte timpuri.

 

  Icoana cu Iisus aproape că-i desprinsă

  De pe peretele cu laviţă şi masă

  Mai binecuvîntează liniştea din casă,

  Dar candela nu-i mai demult aprinsă.

 

  Ingenunchez precum la Liturghie

  Si spun o rugăciune pentru ei,

  Mama şi tata, dragi părinţii mei

  Si pentru timpurile din copilarie,

 

  Ce ştiu că niciodată nu au să reînvie!

 

 

[Vasilica Ilie]

Cand am citit aceste versuri, parca m-am regasit in fila mea de jurnal"Acasa", scrisa mai de mult! Amintirile din copilarie nu pot fi uitate niciodata, vor muri odata cu noi. Mi-au placut versurile tale. Felicitari!

[VERONICA OSORHEIAN]

E trist, dar e bine pana mai pastram in noi amintirile. Un semn de neuitare pentru cei plecati. Cand atingem un stergar tesut de mama, ne lecuim de dor .*In curtea casei mele părinteşti Doar nucul pus de tata mai rodeşte.* ...Zăresc năframa mamei şi-un ştergar /Si-n cui mai rugineşte, bătrânul felinar*. Felicitari, Victor, ai rascolit niste amintiri.