la butic

[Bianca Dobrescu]

aici nu găseşti decât o linie de pauză

o ureche lipsă din pricina căreia nu mai aud

cum trebuie cover-urile eşuate ale vecinului de vis-a-vis

pauză, bum bum, tic tac, taci

se strigă în mine unde materia cenuşie e pusă-n formol la păstrat

să o înghită copii pe întuneric, furişându-se

când vor fi împlinit peste cei şapte ani de acasă

şi se vor fi regăsit cu ghiozdanele pline cu foi roase

de câinii ce le sar în ajutor în momentele în care uită

că mersul pe bicicletă prin noi înşine e ca unu plus unu

ce fac trei

aici nu găseşti decât o juma' de inimă

(pe cealaltă am donat-o unui astmatic, -nu cred că are ce face cu ea- după ce se îmbolnăvise

pe timpul când încă se credea astronaut şi a inhalat cu poftă praf de pe marte)

un ochi verde, unul căprui, o dungă ce se vrea a fi mână, o alta cu şase degete

unde cuminte mi-am socotit primul salariu şi m-am bucurat de otită

şase zile, nu în şir indian ci joi marţi duminică iarăşi marţi şi lista continuă

îmi calculasem concediul neplătit înainte să-mi fac curajul de a demisiona din slujba de târfă a timpului

aici nu ai ce căuta, mai găseşti o buclă în care-mi stau amintirile

nişte planuri bine puse la punct, bucla va fi scoasă la licitaţie sâmbătă,

imediat ce-şi lansează igor cartea cu zombi fericiţi.

aici e doar un butic de vise neîmplinite