Jocul cu timpul. Dorinţă

[Vasilica Ilie]

          

Pe fruntea-mi senină am tatuat încă o floare.

Roiesc fluturi în jurul meu, nu-mi vine să cred!

Miroase a primăvară şi a renaştere;

În luna aprilie simt că întineresc din nou!

 

Nimic nu este întâmplător, îmi spun.

Norocul îmi surâde şi o să uit să mor

De-atâta întinerire. Şi nimeni nu observă

Că timpul stă în loc doar pentru mine. Îmbrăcat în mire,

 

Mă cere de nevastă contra legilor naturii.

Eu mă uit nedumerită şi-l refuz pentru că ştiu

Că este parşiv şi mă ademeneşte în jocul lui etern...

„Timpule, eşti doar o clepsidră cu nisip”! îi spun.

 

Şi totuşi mă simt bine în jocul acesta iluzoriu.

Măcar o zi să simt că sunt regina primăverii!

O zi din viaţa mea să-ntineresc aş vrea,

Şi-apoi să redevin ce sunt, până la sfârşitul zilelor!

[Vasilica Ilie]

Multumesc, Vasile Popovici atat pentru vizita  la poem si apreciere cat si pentru urari! Toate cele bune! Cu stima, Vali