In toamna

[blaga valeriu-catalin]

In toamna ma desprind de mine

Si-l redescopar pe-acel "Eu"

Ce mi-e strain desi-l cunosc

Mereu plecat,aici mereu.

Alerg in calea ei sfios

Si-astept atingerea cea vie

Fiinta toata sa mi-o umple

Cu frunze si cu nostalgie.

Sa ma deschid catre frumos

Si sufletul sa-l scot afara,

Ca struna-i fina se vibreze

Cu lungi acorduri de vioara.

Cand ploaia susoteste-n geam

Marunta,rece si tarzie,

Amintiri imi scalda ochii

Si clipa nu mai e pustie.

E-o stare toamna,o reverie

Nu oarecare anotimp,

O melancolica traire,

Un vis de aur peste timp.

Cateodata toamna doare,

Sau poate-i trista uneori,

Dar ce durere creatoare

Naste betia de culori!

Aceasta suferinta dulce

M-atinge tainic si pe mine

Si toata bucuria-mi naste

Din lacrimi calde si suspine.

Eu,varsta-mi o masor in toamne

Caci doar atunci sufletul meu,

Cuprinde larg intreaga lume

Asemeni unui curcubeu.

[Mihaela Moşneanu]

Ai ales toamna să te desprinzi de tine ptr a te descoperi printre culorile sale pestriţe. 

Mi-a plăcut mult.

[blaga valeriu-catalin]

Va multumesc pentru apreciere si gandurile frumoase!