Flori in suflet

[Mariana Dumitran]

Mă întreb uneori , de ce se pierd inimile noastre sub covorul de frunze uscate ale toamnei ?  Ne ascundem sub voalul indiferenţei şi uităm să dăruim vise și iubire. Vrem tăcere , de parcă răspunsul pentru viaţă , asta înseamnă. Nici nu mai ştim să zâmbim fără motiv, să fredonăm o melodie , să ne aducem aminte de noi cu adevărat. Avem atât de multe flori în suflet , dar uităm să le dăruim. Păstrăm încuiate prea multe zâmbete , prea multe mângâieri nenăscute , prea multe cântece mute. Aş vrea să găsesc puterea de a desfereca frumuseţea din sufletele noastre , de care îmi este atât de dor. Dacă nu te pot atinge cu vorbe , îmi doresc să te ating cu inima , să te mângâi cu privirea şi să-ţi fiu speranţă şi înger în această scurtă viaţă. 

Sunt persoane datorită cărora zâmbim azi pentru că ieri ne-au şters lacrimile … sunt persoane de care ne va fi dor, pentru că viaţa îi poate duce departe … sunt persoane care merită mai mult decât un mulţumesc, pentru că se implică … sunt persoane care vor să ne asculte, pentru că le pasă cu adevărat … sunt persoane cu o inimă mare, pentru că au atâtea de oferit cu drag … sunt persoane a căror urmă nu se va şterge din viaţa noastră, pentru că ne-au schimbat existenţa ... sunt oamenii pe care îi iubesc.