Este?

[Boris Marian Mehr]

Este?
___________________________________
Soldații s-au pierdut în mlaștinile istoriei,
Au trecut peste sârma ghimpată,
s-au ridicat pe socluri, iar eu mă curăț încet,
de păcate mă curăț, prin arderea lentă a unei lumânări,
unde e casa tăcerii? Cineva mi-a dat cheia,
dar nu cunosc casa, nici ușa spre nicăieri.
Sângele zvâcnește în ochi, în gură, privește-mă,
În jurul nostru este o vijelie grozavă,
Iubito, hai să ne ascundem
Sub blana uriașului urs ucis de atlanții
pe care nu i-a văzut încă nimeni.
Cum să ridic eu noaptea aceasta ca pe un munte?
Iarba e pârjolită, ochii sunt pârjoliți,
Apele se întunecă, ce vânează șarpele
Când adună veninul sub colți?
Ploaia le spală pe toate. Auzi cum bate inima Universului?
Vântul străbate creierul meu obosit,
Doar pianul mai poate aduce-alinare,
Brusc goarna Infernului năvălește în pacea bolnavă.
Oamenii aleargă, ei caută un adăpost,
Noi ne privim, tăcem, ce să vorbim?
Prea mult am vorbit într-o viață.
E vreme sărutului, este?
BORIS MARIAN