DRAGOBETELE ( Sărbătoarea iubirii la români)

[Maria-Ileana Tănase]

DRAGOBETELE
( Sărbătoarea iubirii la români)

Prin sate şi azi, se mai păstrează, încă,
tradiţii şi obiceiuri rămase din străbuni,
iar o sărbatoare cu simbolistică adâncă,
îngemănează anotimpurile-succesiuni.

Datini multe se primeneau la sat odată,
când în poiană fete, flăcăi se-ntâlneau,
horele cu strigături se-ncingeau-ndată
şi doar, prin lăsarea serii se domoleau.

Iar când Făurar se-apropie de sfârşite,
e Dragobetele sau ,,Cap de primăvară'',
păsările pădurii prin triluri-s ademenite
şi se-mperechează chiar, de-i frig afară.

Gătiţi în straie tradiţionale, băieţi şi fete
merg la pădure să culeagă primele flori,
gingăşii ghiocei şi brânduşele amorţite,
căci primăverii îi sunt cei dintâi, vestitori.

Dragobete- zeul iubirii, din ere străvechi,
întruchipat într-n chipeş, flăcău, iubareţ
seduce tot ce-i iese-n cale, ca un deochi,
şi-apoi sărută fetele ce-l cred un drumeţ.

Dragobetele-i ziua când triumfă iubirea,
e simbolul dragostei supreme, la români,
iar datinile şi tradiţiile au însăşi, menirea,
să arate că doar, iubind suntem mai buni.

21 Februarie 2017 - MIT