DOR NOSTALGIC

[VERONICA OSORHEIAN]

Dor nostalgic

 

Dorule, ce gând mi-ai pus,

De-mi tot laşi ceva de spus,

Despre vremuri, de atunci,

Când umblam desculţă-n lunci,

Printre ierburi rourate,

Prin păduri înnegurate,

Pe sub faldul norilor,

În cântecul ploilor –

Bătând zimţii frunzelor

Din plinul pădurilor?

 

Dup-atâta vreme dusă,

Vorba mea – încă nespusă

Mai miroase a răşină,

Şi-a răcoare de fântână

Pusă la răscruci de sat

Pentru omul însetat.

[Gabi Negulei]

 Toată stima pentru dorul tău care e şi dorul meu.

Cu multă admiraţie!

[Daniela Ghigeanu]

 

    Frumos! Parca ar fi o doina, are melodie si mesaj! Felicitari! Ma bucur sa aflu ca sunteti printre noi! Va imbratisez cu drag! Daniela Ghigeanu

[Petru Făgăraş]

Dorul de copilaria de pe meleagurile bistritene, te urmareste in fiecare clipa, dar e un dor placut...Felicitari pentru tabloul descris cu atata talent, izvorat din fantana pusa la rascruce!... Te pup, Veronica si noapte buna!

[VERONICA OSORHEIAN]

Multumesc Petrica pentru apreciere. Asta e, pana la urma copilaria si locurile natale raman Raiul fara izgonire. Noapte buna